ADHD la Adulți: Simptome, Diagnostic și Strategii de Gestionare

Ce afli din acest articol, pe scurt:

Introducere în lumea ADHD-ului la adulți

Ce este ADHD și de ce este important să-l înțelegem

ADHD(1), cunoscut și sub denumirea de Tulburarea de Hiperactivitate și Deficit de Atenție, este o condiție neurologică(2) care afectează capacitatea unei persoane de a se concentra, de a controla impulsurile și de a-și gestiona energia.

Imaginează-ți că ai un fluture jucăuș în minte, care sare mereu de la o floare la alta, fiind mereu distras de ceva nou nefiind conștient că face asta sau, neputând să controleze asta.

Așa se simte o persoană cu ADHD, iar acest fluture poate crea uneori dificultăți în viața de zi cu zi.

Este important să înțelegem ADHD-ul la adulți pentru a oferi sprijinul necesar și pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate.

Simptomele ADHD-ului pot fi adesea confundate cu alte tulburări sau pot fi ignorate, ceea ce poate duce la o diagnosticare greșită sau la absența tratamentului adecvat.

Prin înțelegerea simptomelor și manifestărilor sale, putem recunoaște semnalele de alarmă și putem căuta o evaluare adecvată pentru a obține un diagnostic corect.

Acest lucru ne permite să implementăm strategii de gestionare și tratamente eficiente, pentru a ne ajuta să facem față cu brio provocărilor pe care le întâlnim în viața personală și profesională.

De asemenea, înțelegerea ADHD-ului ne ajută să demontăm miturile și stereotipurile legate de această tulburare.

Este esențial să conștientizăm că ADHD-ul nu este o alegere sau o lipsă de disciplină, ci o tulburare medicală reală, care implică factori genetici și neurotransmițători.

Prin sprijinirea persoanelor cu ADHD și oferirea de informații corecte despre această afecțiune, putem contribui la creșterea sensibilității și înțelegerii acestui fenomen.

Astfel, toți cei afectați se vor simți mai acceptați și pot beneficia de tratamentul adecvat.

Este important să înțelegem ADHD-ul, deoarece afectează mulți oameni și nu are legătură cu inteligența sau cu valoarea lor ca persoane.

Cunoașterea ADHD-ului ne ajută să fim mai empatici și să ne susținem prietenii, colegii și membrii familiei care trăiesc cu această condiție.

Prin înțelegerea ADHD-ului, putem găsi soluții adecvate pentru a-i ajuta să își exploateze abilitățile unice și să facă față provocărilor.

Idei Principale din articol:

1. ADHD la adulți este o tulburare neurologică care afectează capacitatea de concentrare, controlul impulsurilor și gestionarea energiei.
2. Este esențial să înțelegem ADHD-ul la adulți pentru a oferi sprijin adecvat și pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate.
3. ADHD-ul nu este o alegere sau o lipsă de disciplină, ci o tulburare medicală reală, legată de factori genetici și neurotransmițători.
4. Recunoașterea și acceptarea ADHD-ului sunt importante pentru a găsi strategii de gestionare și tratamente eficiente.
5. Cu un diagnostic corect și sprijin adecvat, persoanele adulte cu ADHD pot găsi soluții pentru a-și exploata abilitățile unice și a face față provocărilor din viața lor personală și profesională.

5 întrebări la care răspunde articolul:

1. Ce este ADHD și cum afectează capacitatea unei persoane de a se concentra, controla impulsurile și gestiona energia?
2. De ce este important să înțelegem ADHD-ul la adulți și cum poate fi confundat cu alte tulburări sau ignorat, ducând la subdiagnosticare?
3. Cum poate înțelegerea ADHD-ului ajuta la eliminarea miturilor și stereotipurilor legate de această tulburare?
4. Cum pot persoanele afectate să recunoască simptomele ADHD-ului la adulți și să căute o evaluare adecvată pentru un diagnostic corect?
5. Ce strategii și tratamente eficiente pot fi implementate pentru a gestiona cu succes ADHD-ul în viața personală și profesională?

Înțelegerea simptomelor ADHD-ului la adulți

Simptomele distinctive ale ADHD-ului la adulți și modul în care se manifestă

Gândiți-vă la un fluture jucăuș care sare mereu de la o floare la alta. Așa se manifestă unele dintre simptomele distinctive ale ADHD-ului la adulți.

Persoanele afectate pot avea dificultăți în a-și menține atenția îndreptată către o singură activitate sau sarcină. De exemplu, se pot simți agitate și vor să schimbe activitățile frecvent, gândurile lor zburând către o mulțime de idei și sarcini.

Identificarea simptomelor în viața personală și profesională

Simptomele ADHD-ului pot afecta multiple aspecte ale vieții adulte.

Imaginați-vă că aveți o colecție de păpuși care reprezintă diferite roluri din viața voastră: mamă, parteneră, angajată, etc.. Persoanelor cu ADHD le poate fi foarte dificil sa se organizez si sa gestioneze rolurile din viața lor.

De exemplu, ar putea întâmpina dificultăți în a se concentra asupra activităților cu copiii, sau să-și păstreze liniștea interioară la locul de muncă.

Impactul ADHD-ului asupra relațiilor și echilibrului între familie și carieră

Imaginează-ți că ai o balanță uriașă în grădina vieții tale.

Pe de o parte, ai nevoia de a-ți îndeplini responsabilitățile în familie și să fii un partener prezent și atent.

Pe de altă parte, ai cerințele și așteptările de la serviciu, care trebuie să fie îndeplinite.

ADHD-ul poate face această balanță să se clatine, ceea ce poate duce la stres și anxietate.

Cum să recunoaștem și să acceptăm prezența ADHD-ului în viața noastră

Recunoașterea ADHD-ului este ca atunci când deschizi o cutie de comori și descoperi o comoară valoroasă.

În primul rând, este important să fim conștienți de simptomele specifice pe care le trăim.

Apoi, este crucial să căutăm sprijin și să vorbim cu un specialist sau cu un psiholog pentru a obține o evaluare adecvată.

Recunoașterea și acceptarea ADHD-ului înseamnă că începem să ne cunoaștem pe noi înșine mai bine și să înțelegem că suntem unici, cu calități și provocări speciale.

Această acceptare ne permite să căutăm strategii și tehnici adecvate de gestionare a ADHD-ului în viața noastră.

Studii și exemple despre simptomele ADHD-ului la adulți

Studiile(3) arată că adulții cu ADHD pot avea dificultăți în menținerea atenției la sarcini repetitive și monotone, ceea ce poate afecta performanța lor la locul de muncă.

De exemplu, o persoană cu ADHD poate găsi dificil să completeze rapoarte lungi sau să își organizeze timpul pentru proiecte complexe.

De asemenea, impactul ADHD-ului asupra relațiilor poate fi observat într-un studiu(4) care a arătat că persoanele cu ADHD prezintă adesea dificultăți în a-și exprima emoțiile în mod corespunzător, ceea ce poate duce la tensiuni în cuplu sau în relații interpersonale.

Diagnosticul de ADHD la adulți

Importanța unei evaluări corecte și cum să o obținem

Imaginează-ți că ești un detectiv curios, dornic să descoperi puzzle-ul din spatele simptomelor tale.

Evaluarea corectă a ADHD-ului este ca o căutare a indiciilor, asemenea detectivului care strânge informații pentru a rezolva un caz misterios.

Este esențial să ne asigurăm că simptomele(5) noastre provin din ADHD și nu din alte cauze, pentru că fiecare dintre noi este o comoară unică și merităm un tratament adecvat.

Pentru a obține o evaluare corectă, putem începe prin a ține un jurnal în care să notăm simptomele noastre și situațiile în care apar.

Acest jurnal este ca o hartă către propriile noastre emoții și gânduri, ajutându-ne să înțelegem mai bine propriul nostru univers interior.

În jurnal, putem să notăm momentele în care ne simțim agitați, neconcentrați sau impulsi.

De asemenea, putem discuta cu persoanele apropiate nouă, precum familia sau colegii de muncă, pentru a obține o perspectivă externă asupra comportamentului nostru.

Acești membri ai familiei sau colegii pot să ne ofere observații prețioase, care ne pot ajuta să înțelegem mai bine modul în care ne manifestăm ADHD-ul.

Procesul de diagnosticare și principalele criterii luate în considerare

Diagnosticarea ADHD-ului este ca un set de instrumente medicale care ne ajută să evaluăm sănătatea minții noastre.

Aceasta implică, de obicei, o serie de întrebări și teste efectuate de un specialist în ADHD sau de un psiholog.

Acești profesioniști au abilitățile magice de a decodifica indiciile și de a oferi un diagnostic corect.

Principalele criterii luate în considerare pentru diagnosticul ADHD-ului includ persistența simptomelor în timp, intensitatea și frecvența acestora, precum și impactul lor negativ asupra vieții noastre personale și profesionale.

De exemplu, un specialist poate să ne întrebe dacă simptomele noastre de lipsă de concentrare și impulsivitate persistă în mai multe medii, cum ar fi la serviciu, acasă sau în relațiile cu ceilalți.

De asemenea, se pot lua în considerare informații despre istoricul nostru medical, experiențele din copilărie și mediul în care am crescut.

Toate aceste detalii sunt analizate cu grijă pentru a avea o imagine completă și precisă a ADHD-ului nostru.

Cum să recunoaștem semnalele de alarmă și când să solicităm ajutorul specialiștilor

Imaginează-ți că ești un căpitan puternic și încrezător al navei tale personale.

Când simptomele ADHD-ului par să fie ca niște valuri învolburate, este important să nu ignorăm semnalele de alarmă.

Aceste semnale pot include dificultăți constante în menținerea atenției, uitări frecvente și dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice.

Să cerem ajutorul specialiștilor nu înseamnă că suntem slabi sau că eșecul ne definește.

Dimpotrivă, este un act de curaj și înțelepciune.

Prin accesarea sprijinului unui specialist, ne permitem să creștem, să învățăm să navigăm mai bine pe marea vieții și să devenim mai în armonie cu noi înșine.

Exemple despre importanța diagnosticului corect

Să ne imaginăm că o femeie pasionată de artă și design descoperă că simptomele ei ADHD se manifestă prin impulsivitate și dificultăți în a-și finaliza proiectele.

Prin accesarea unui diagnostic corect, aceasta descoperă că are un dar creativ unic și poate găsi tehnici pentru a-și organiza ideile și pentru a-și duce proiectele la bun sfârșit.

Prin înțelegerea ADHD-ului și abordarea potrivită, ea poate să-și exploateze talentul artistic și să descopere o lume nouă de posibilități și succesuri.

Tratament și strategii de gestionare pentru ADHD la adulți

Opțiuni de tratament: terapie comportamentală, terapie cognitiv-comportamentală, medicație 

Imaginează-ți că ai un set de instrumente magice care te ajută să-ți îmblânzești hiperactivitatea cu deficitul de atenție din viața ta de adult.

În tratamentul ADHD la adulți, avem la dispoziție opțiuni valoroase.

Terapia comportamentală ne învață cum să ne organizăm mai bine conduită și să dezvoltăm abilități de gestionare a impulsivității.

Terapia cognitiv-comportamentală ne ajută să explorăm simptomele și manifestările ADHD-ului pentru a le gestiona mai eficient.

Medicația poate fi ca un sprijin necesar, care ne ajută să ne menținem viața de adult echilibrată și să ne concentrăm mai bine.

Însă este important să găsim tratamentul potrivit pentru fiecare adult cu ADHD, deoarece suntem persoane unice cu nevoi diferite.

Prin colaborarea cu medicul psihiatru sau specialiștii în sănătate mintală, putem descoperi ce abordare funcționează cel mai bine pentru a ne îmblânzi hiperactivitatea cu deficitul de atenție.

Cum să dezvoltăm un plan personalizat de gestionare a ADHD-ului

Să ne imaginăm că suntem arhitecți ai propriului nostru castel interior, iar acest castel este viața noastră de adult cu ADHD.

Pentru a avea o viață organizată și în armonie, avem nevoie de un plan personalizat de gestionare a ADHD-ului.

1. Stabilirea obiectivelor clare și organizarea activităților

Ca să ne ghidăm în călătoria noastră către succes, trebuie să stabilim obiective clare, care vor fi ca niște stele luminoase pe cerul vieții noastre.

Lista cu aceste obiective devine harta noastră, care ne îndrumă pașii spre împlinire.

Organizăm activitățile pe măsură ce ne apropiem de aceste obiective, ca să fim mereu pe drumul cel bun.

2. Adoptarea rutinelor regulate, ca o adiere plăcută de vânt

Precum o dansatoare grațioasă, ne hrănim cu ritmul și armonia rutinelor regulate.

Acestea ne ajută să ne menținem în echilibru și să fim mai productivi.

Fie că este vorba de momente dedicate lucrului, relaxării sau conexiunii cu cei dragi, rutinele sunt pașii noștri în coregrafia vieții.

Îmbunătățirea performanțelor în viața personală și profesională cu strategii specifice

1. Gestionarea timpului cu calendarul și lista de sarcini

Imaginează-ți că timpul este o comoară prețioasă ce trebuie protejată.

În gestionarea timpului, un calendar și o listă de sarcini devin atuurile noastre.

Le folosim să ne organizăm activitățile, să evităm amânările și să respectăm termenele limită.

Astfel, timpul nostru devine o resursă valoroasă pentru reușitele noastre.

2. Păstrarea concentrării folosind tehnici de reducere a stresului și meditație

Poți folosi tehnici de respirație sau meditația, și astfel te învălui în liniște și revii în prezent.

Folosind puterea minții, reducem stresul și ne concentrăm mai bine asupra a ceea ce avem de făcut.

Astfel, ne eliberăm de haosul interior și ne lăsăm inspirați să dăruim lumii talentul nostru unic.

Abordări inspiraționale pentru a transforma ADHD-ul într-un avantaj

ADHD-ul la adult poate veni la pachet cu provocări, dar și cu oportunități neașteptate de dezvoltare personală.

În această secțiune, vom explora abordări inspiraționale pentru a transforma

ADHD-ul într-un avantaj și pentru a cuceri provocările vieții.

1. Îmbunătățirea controlului executiv și gestionarea impulsivității

Executivul interior al minții tale este ca un director într-o companie, care coordonează activitățile mintale și comportamentale.

Prin conștientizarea tulburărilor executive și prin dezvoltarea capacităților de gestionare, poți deveni mai eficient în organizarea și prioritizarea sarcinilor.

Hiperactivitatea și impulsivitatea – înțelese și ținute sub controlul,  te ajută să iei decizii mai ponderate și să reduci riscul de a acționa în grabă.

2. Învățarea cum să utilizezi creativitatea(6) și energia pozitivă asociate ADHD-ului

Imaginați-vă că aveți o comoară a creativității și energie pozitive îngropată adânc în sufletul vostru.

Descoperirea și îndrumarea acestor resurse îi poate ajuta pe adulții cu ADHD să-și exprime creativitatea în moduri inspiraționale.

Gândiți-vă la energia inepuizabilă pe care o puteți aduce în proiectele voastre și în rezolvarea provocărilor.

Prin canalizarea acestei energii în direcții pozitive, veți găsi o putere interioară remarcabilă.

3. Lucrul cu anxietatea și alte afecțiuni asociate ADHD-ului

Anxietatea și alte afecțiuni pot face parte din tabloul ADHD-ului, dar nu te definesc ca persoană.

Gândește-te la ele ca la niște vânturi puternice într-o mare agitată.

Prin conștientizare și sprijin specializat, poți învăța să navighezi în aceste ape tulburi și să-ți descoperi puterea interioară.

Învață tehnicile de gestionare a anxietății și nu permite afecțiunilor să-ți împiedice navigarea spre împlinirea visurilor tale.

4. Inspirându-te din povestirile de succes ale altor persoane adulte cu ADHD

Cum ați putea încărca voiajul vostru prin viață dacă ați învăța din călătoriile altora?

Mulți adulți cu ADHD au înfruntat și au depășit diverse obstacole, transformându-și simptomele ADHD în resurse pentru succesul lor personal și profesional.

Aceste povești de succes pot fi sursa voastră de inspirație.

Ascultați-le, învățați din ele și îmbrățișați ideea că aveți puterea să vă scrieți propriile povestiri înfruntând cu încredere provocările vieții.

Echilibrul între viața personală și profesională cu ADHD

Cum să îți prioritizezi activitățile și să-ți stabilești obiective realizabile

Atunci când vine vorba de prioritizarea activităților și stabilirea obiectivelor, este important să ai în vedere specificitățile și nevoile persoanei cu ADHD.

Pentru copiii cu ADHD, tulburările pot să aibă manifestări diferite, ceea ce face evaluarea pentru ADHD esențială.

Deși nu este întotdeauna recunoscut, sindromul ADHD afectează atât la adulți cât și la copii, având simptome de deficit de atenție și hiperactivitate.

Pentru adultul cu ADHD, simptomele pot include o organizare și o capacitate de concentrare dificilă, adesea simțindu-se dezordonat în viața de zi cu zi.

Prin înțelegerea calităților și dificultăților asociate cu ADHD, se poate învăța cum să-ți prioritizezi activitățile, să te organizezi mai bine și să-ți stabilești obiective realizabile.

Dopamina, un neurotransmițător esențial în creier, este asociată cu tulburarea ADHD, iar tratamentul pentru ADHD poate viza creșterea nivelului acestui neurotransmițător.

Cu ajutorul unei evaluări și a unui proces de diagnostic, persoanele diagnosticate cu ADHD pot învăța să gestioneze mai bine simptomele și să se concentreze pe priorități în timpul perioadei de adult.

Este important de menționat că simptomele ADHD pot fi confundate cu depresia sau anxietatea, deci este necesar să fie efectuată o evaluare corectă pentru a putea fi confirmată tulburarea de neurodezvoltare.

Strategii pentru a avea relații sănătoase și armonioase cu partenerul și copiii

Fiecare relație este unică și necesită efort și îngrijire pentru a deveni sănătoasă și armonioasă.

Atunci când vine vorba de partener și copii, acest lucru devine cu atât mai important.

Dacă tu sau partenerul tău suferiți de tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), este important să ții cont de simptomele și tratamentul acesteia pentru a avea o relație fericită și satisfăcătoare.

Dacă ești adult și ai fost diagnosticat recent cu ADHD, trebuie să accepți și să înțelegi această tulburare de neurodezvoltare.

Este esențial, de asemenea, să te concentrezi asupra tratamentului, astfel încât să poți depăși dificultățile de concentrare și hiperactivitatea.

Relațiile sunt ca o coregrafie a inimilor, care dansează împreună în ritmul iubirii și înțelegerii.

Cultivă comunicarea sinceră și empatică cu partenerul și copiii, ca să creați o armonie profundă în relațiile voastre.

Astfel, vei construi legături solide, pline de bucurie și susținere reciprocă.

Gestionarea cerințelor și a provocărilor din mediul profesional cu succes

Gestionarea cerințelor și a provocărilor din mediul profesional pentru persoanele cu ADHD poate fi o călătorie provocatoare, dar cu abordarea potrivită și cu sprijinul adecvat, poți străluci pe scena carierei tale.

Iată câteva idei concrete pentru a avea succes:

1. Organizare și planificare:

Crează-ți un sistem de organizare eficient pentru a-ți gestiona sarcinile și proiectele.

Utilizează un calendar digital sau un planner pentru a-ți programa activitățile zilnice și pentru a ține evidența termenelor limită.

     2. Lista de priorități:

Stabilește-ți prioritățile și concentrează-te pe sarcinile esențiale în fiecare zi.

Fă-ți o listă cu obiectivele și treci la acțiunea în funcție de importanța lor.

Astfel, vei evita să te disipezi și vei obține rezultate mai bune.

    3. Evită suprasolicitarea:

Nu te încărca cu prea multe responsabilități în același timp.

Învață să spui “nu” atunci când simți că te simți copleșită. Prioritizează-ți sănătatea mentală și găsește un echilibru între cerințele profesionale și cele personale.

    4. Găsește metode eficiente de lucru:

Experimentează cu diferite tehnici și metode de lucru pentru a descoperi ce funcționează cel mai bine pentru tine.

Poate că îți place să lucrezi în intervale de timp scurte cu pauze regulate sau să folosești tehnici de time-blocking pentru a te concentra pe sarcini specifice.

    5. Delegarea responsabilităților:

Nu ezita să ceri ajutor atunci când este nevoie.

Colaborarea cu colegii de echipă și delegarea anumitor sarcini poate elibera timp și energie pentru a te concentra pe aspectele în care exceli.

    6. Fii deschisă la feedback:

Învață să primești feedback și să-l folosești pentru a te dezvolta profesional.

Feedback-ul constructiv poate fi o sursă valoroasă de învățare și creștere.

    7. Gestionarea timpului:

Persoanele cu ADHD pot fi adesea mai sensibile la distragere, așa că este recomandat să găsești modalități de a-ți îmbunătăți concentrarea și productivitatea.

Poți încerca să-ți setezi “alarme” pentru a te menține pe drumul cel bun sau să lucrezi în spații liniștite pentru a minimiza factorii distractivi.

    8. Recompensează-te:

Îți meriți recunoașterea și aprecierea pentru eforturile tale.

După ce ai reușit să îndeplinești cu succes o sarcină sau un proiect important, îți poți oferi o recompensă, cum ar fi o mică plăcere, pentru a-ți consolida motivația.

    9. Sprijin profesional:

Consultă-te cu un terapeut sau cu un specialist în ADHD pentru a obține sfaturi și strategii personalizate pentru gestionarea specifică a ADHD-ului în mediul profesional.

   10. Fii blândă cu tine:

Nu uita că succesul nu vine întotdeauna fără greșeli.

Acceptă că există momente dificile, dar nu te descuraja. Fii blândă cu tine și încurajează-te în permanență să continui să înaintezi.

Sfaturi practice pentru susținerea unei vieți echilibrate cu ADHD

Dacă ești un adult cu ADHD, este important să găsești modalități practice de a-ți menține viața echilibrată și de a face față simptomelor acestei afecțiuni.

În primul rând, informează-te despre simptomele și caracteristicile ADHD-ului la adulți, precum deficitul de atenție, dificultăți de concentrare și hiperactivitate, impulsivitate.

Apoi, discută cu un specialist pentru a obține o evaluare și un diagnostic clar.

Acest lucru te va ajuta să înțelegi mai bine cum să gestionezi simptomele tale și cum să accesezi tratamentul adecvat.

Nu uita că ADHD-ul nu este recunoscut la fel de mult ca și la copii, așa că este important să-ți găsești sprijinul și să cauți informații relevante.

Cunoașterea despre neurotransmițătorii și funcționarea creierului în relație cu ADHD-ul poate fi deosebit de utilă.

De asemenea, este important să ai grijă de tine, să-ți prioritizezi nevoile și să cauți modalități de a controla stresul.

Cu un proces de diagnosticare și tratament pentru ADHD adecvat, și cu sprijinul potrivit, poți să-ți menții o viață echilibrată și să te bucuri de perioada de adult.

Concluzie: Îmbrățișarea puterii tale cu ADHD

În finalul călătoriei noastre în lumea ADHD-ului la adulți, vrem să-ți reamintim că ADHD-ul nu este tot ceea ce ești tu.

Este doar o mică parte a identității tale, iar tu ești mult mai mult decât această tulburare.

Încrederea în tine însăți și valorificarea resurselor tale unice te vor ajuta să îmbrățișezi puterea ta cu ADHD în echipa ta.

Învață să-ți recunoști calitățile și talentele speciale pe care le deții.

Cu creativitatea ta excepțională și energia pozitivă, poți găsi modalități unice de a te descurca în lumea de zi cu zi.

Fii mândră de ceea ce ești și fii curajoasă să-ți pui amprenta personală pe tot ceea ce faci.

Viața este ca o călătorie cu multe provocări și momente de bucurie. Cu încredere în propriile tale abilități, poți construi o viață plină de satisfacții personale și profesionale.

Fii perseverentă și încrezătoare în drumul tău, iar succesul va fi al tău.

În ceea ce privește relațiile, nu uita să acorzi timp și atenție partenerului și copiilor tăi.

Comunicarea deschisă și empatia sunt cheia unei relații sănătoase și armonioase.

Învață să îți împărtășești gândurile și emoțiile cu cei dragi și ascultă cu atenție ceea ce au de spus.

Pe scena profesională, amintește-ți să te organizezi și să îți setezi prioritățile.

Fiecare provocare este o oportunitate de a crește și de a te dezvolta profesional.

Cu strategii adecvate și sprijinul potrivit, vei face față cu brio cerințelor și provocărilor din mediul profesional.

Încheiem această călătorie cu un îndemn către tine să fii stăpâna propriei tale povești.

Îmbrățișează-ți puterea cu încredere și curaj.

Tu ești protagonista propriei tale piese și doar tu poți scrie finalul acestei frumoase povesti a vieții tale cu ADHD la adulți. Strălucește în lumina reflectoarelor profesionale și fii mândră de ceea ce ești!

Referințe:

(1) Alexander, L., & Farrelly, N. (2017). Attending to adult ADHD: a review of the neurobiology behind adult ADHD. Irish Journal of Psychological Medicine, 35, 237 – 244. https://doi.org/10.1017/ipm.2017.78.

(2) Diaconu, G., & Grigore, I. (2016). Aspecte fiziopatologice în tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie. Pediatru. ro.

(3) Nadeau, K. G. (2005). Career choices and workplace challenges for individuals with ADHD. Journal of Clinical Psychology, 61(5), 549-563. https://doi.org/10.1002/jclp.20119

(4) Wymbs, B. T., Canu, W. H., Sacchetti, G. M., & Ranson, L. M. (2021). Adult ADHD and romantic relationships: What we know and what we can do to help. Journal of Marital and Family Therapy, 47(3), 664-681. https://doi.org/10.1111/jmft.12475

(5) Wilens, T. E., Biederman, J., Faraone, S. V., Martelon, M., Westerberg, D., & Spencer, T. J. (2009). Presenting ADHD symptoms, subtypes, and comorbid disorders in clinically referred adults with ADHD. The Journal of clinical psychiatry, 70(11), 15333.

(6) Hoogman, M., Stolte, M., Baas, M., & Kroesbergen, E. (2020). Creativity and ADHD: A review of behavioral studies, the effect of psychostimulants and neural underpinnings. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 119, 66-85. https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2020.09.029

Sursă poze:

(1) https://istockphoto.6q33.net/c/246195/270498/4205?u=https%3A%2F%2Fwww.istockphoto.com%2Fphoto%2Fknot-written-adhd-by-using-red-rope-gm1415387624-463777154&adplacement=srp_freephoto_top-thumbs&sharedid=adhd&adid=1281084

(2) https://istockphoto.6q33.net/c/246195/270498/4205?u=https%3A%2F%2Fwww.istockphoto.com%2Fphoto%2Fdifferent-thinking-rational-and-irrational-thinking-concept-mental-health-and-gm1403999506-456353506&adplacement=srp_freephoto_top-thumbs&sharedid=adhd&adid=1281084

(3) https://www.istockphoto.com/en/photo/adhd-gm482836467-37302528?phrase=adhd+in+pictures

(4) https://www.istockphoto.com/photo/woman-playing-with-pencil-at-workplace-gm1434731153-476269049?utm_source=unsplash&utm_medium=affiliate&utm_campaign=srp_photos_top&utm_content=https%3A%2F%2Funsplash.com%2Fs%2Fphotos%2Fadhd-in-adults&utm_term=adhd+in+adults%3A%3A%3A

(5) https://unsplash.com/photos/portrait-of-nonbinary-autistic-person-wearing-a-rainbow-sweater-eLbOPPiDehA

Ideile principale din acest articol sunt:

Depășirea oricărei afecțiuni de sănătate mentală reprezintă în mod cert o provocare, iar tulburarea bipolară nu face excepție de la această regulă. Această afecțiune, cunoscută și sub numele de depresie maniacală, afectează milioane de oameni din întreaga lume, aducând cu sine schimbări radicale de dispoziție, de la extremele euforice la cele deprimante. Deși simptomele sunt asemănătoare cu ale depresiei, este foarte diferită de aceasta și drept urmare, și modul de intervenție și tratare sunt diferite.

Este important să ne dăm seama că nimeni nu trebuie să înfrunte această luptă singur.

Haideți să explorăm împreună această temă și să descoperim cele mai eficiente căi de a gestiona și de a trăi cu tulburarea bipolară.

În acest fel, nu doar că vom deveni mai bine pregătiți să facem față acestei condiții, dar vom dezvolta și o mai bună înțelegere și o mai mare empatie pentru cei care se luptă cu aceasta.

Să ne unim forțele și să cercetăm împreună această temă, pentru a identifica cele mai eficace strategii de a gestiona și de a conviețui cu tulburarea bipolară. Mai presus de toate, să nu uităm că cunoașterea și înțelegerea sunt primii pași spre vindecare.

Viitorul ar putea fi mult mai luminoș decât pare în momentele de criză.

Articolul de față ne propune o călătorie în adâncul complexității umane atunci când este îmbibată de simptomele tulburării bipolare. Vom înțelege ce înseamnă tulburarea bipolara, vom afla despre cauze, simptomatologie și, bineînțeles, soluții de tratament adecvat.

Ce înseamnă tulburare bipolara?

Tulburarea bipolară este o afecțiune a minții ce alterează stări de dispoziție, de la manie la depresie.

Este o tulburare a stării psihoemoționale care, în lipsa unui tratament, poate avea consecințe periculoase.

Cum se diagnostichează tulburarea bipolară?

Persoanele care sufera de tulburare bipolara sunt mai susceptibile la diferite probleme de sanatate legate de stres si anxietate.

Se poate diagnosticat cu tulburare bipolara orice persoană care prezintă anumite semne si simptome specifice care caracterizeaza tulburarea bipolara, cum ar fi schimbări bruste de starea de spirit, comportament irațional sau impulsiv sau episoade de manică și depresie.

Persoanele diagnosticate cu acest tip de tulburare pot răspunde foarte bine la tratament, mai ales atunci când acesta este personalizat pentru fiecare individ în parte.

Într-adevăr, cu ajutorul unui tratament personalizat si a suportului adecvat, orice persoana cu tulburare bipolara poate duce o viață normală și echilibrată. Prin urmare, nu trebuie să ne fie teamă să cerem ajutor dacă bănuim că am putea avea tulburare bipolara.

Să nu uităm: chiar și cele mai dificile provocări pot fi depășite cu ajutorul potrivit!

Definirea termenului “tulburare bipolară”

Tulburarea bipolara reprezintă modalitatea în care o persoană trece de la stări euforice, hipomaniacale sau puternic maniacale, la stări severe de depresie. Episoadele depresive alternează cu episoade maniacale sau hipomaniacale și pot avea o severitate variabilă.

Tulburarea bipolară în contextul tulburărilor mintale

Alături de alte afecțiuni precum schizofrenia sau tulburarea de anxietate, tulburarea bipolara face parte din spectrul tulburărilor mintale. Desși este o boală serioasă, cu ajutorul unui tratament corespunzător, persoanele diagnosticate pot avea o viață normală.

Tulburarea bipolara este caracterizată de fluctuații extreme ale stării de spirit, variind de la episoade de manie (marcată de o stare de spirit ridicată sau iritabilitate, energia crescută sau agitație și nesomn sau dorința redusă de a dormi) la episoade de depresie (marcată de o stare de spirit deprimată, pierderea plăcerii sau interesului pentru activități, lipsa de energie și gânduri de moarte sau sinucidere).

Deși cauzele tulburării bipolare nu sunt încă pe deplin înțelese, se crede că o combinație de factori genetici, chimici și de mediu joacă un rol. Aceasta afectează aproximativ 1% din populație.
Tratamentul pentru tulburarea bipolara de obicei implică o combinație de medicație și terapie. Medicațiile, cum ar fi stabilizatori de dispoziție, antipsihotice și, uneori, antidepresive, pot fi folosite pentru a controla fluctuațiile de dispoziție.

Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta persoanele să înțeleagă și să își schimbe modelele de gândire și comportament care pot contribui la simptomele lor.

Cu tratamentul adecvat, persoanele cu tulburare bipolara pot duce o viață plină și productivă. Cu toate acestea, este important pentru aceste persoane să continue tratamentul chiar și atunci când se simt bine, pentru a preveni reapariția simptomelor.

De asemenea, gestionarea stresului, menținerea unei rutine regulate de somn, alimentație și exerciții fizice, și evitarea alcoolului și a drogurilor de abuz, pot ajuta la controlul simptomelor tulburării bipolare. Este de asemenea esențial să se caute ajutor imediat dacă apar gânduri de sinucidere.

Persoanele cu tulburare bipolară

Persoanele cu tulburare bipolara pot experimenta dificultăți în relațiile cu ceilalți, la muncă sau la școală.

În plus, ele pot avea un risc mai mare de a se răni sau de a se sinucide în absența unui tratament adecvat.

Cum este diagnosticată tulburarea bipolară?

Diagnosticul de tulburare bipolara se stabilește în urma unei evaluări psihiatrice detaliate.

Aceasta trebuie confirmată printr-un examen medical și eventual o serie de teste psihologice.

Cum afectează tulburarea bipolara persoanele din viața pacienților?

Tulburarea bipolara nu afectează doar persoana diagnosticată, ci și pe cei din jur.

Familiile și prietenii pot fi afectați de schimbările bruște de dispoziție, comportamentul eratic sau deciziile necugetate luate de persoana cu tulburare bipolara.

Cum se simt persoanele diagnosticate cu tulburarea bipolara?

Persoanele afectate de tulburare bipolara pot experimenta suferință emoțională semnificativă. Episoadele maniacale pot include sentimente de euforie, iritabilitate sau furie, în timp ce episoadele depresive pot conduce la o stare de tristețe sau lipsă de speranță profundă.

Simptomele tulburării bipolare

Există mai multe tipuri de tulburare bipolara, iar fiecare dintre ele vine cu propriile simptome. Tulburarea bipolara de tip I implică cel puțin un episod maniacal sau mixt. Tulburarea bipolara de tip II se caracterizează prin cel puțin un episod hipomaniacal și un episod depresiv major.

Semnele și simptomele tulburării bipolare

Cum să distingi simptomele psihotice în tulburare bipolară?

Unii pacienți pot prezenta simptome psihotice în timpul unui episod maniacal sau depresiv. Acestea includ delirul, halucinațiile și comportamentul bizar sau dezorganizat.

Ce este un episod maniacal sau hipomaniacal?

Un episod maniacal este o perioadă de stare de spirit crescută sau iritabilă în contrast cu starea obișnuită a persoanei. Episoadele pot include simptome precum grandiozitate, impulsivitate, scăderea nevoii de somn și vorbire rapidă sau saltare de la o idee la alta. Episoadele hipomaniacale sunt similare, dar mai puțin severe.

Cauzele și factorii de risc ai tulburării bipolare

Deși cauzele exacte ale tulburării bipolare rămân un mister, există mai mulți factori care pot contribui la apariția acesteia. Acești factori pot fi genetici, biologici sau legați de mediu.

Riscul genetic în tulburarea bipolară

Dacă ai un rudă de gradul întâi (părinte sau frate) cu tulburare bipolara, șansele tale de a dezvolta tulburarea sunt mai mari. De asemenea, dacă unul dintre gemenii identici are tulburarea, există o șansă mare ca și celălalt să o dezvolte.

Factori de risc ambientali în tulburarea bipolară

Stresul, traumele sau abuzul de substanțe pot contribui la apariția tulburării bipolare. Experiențele de viață semnificative, precum pierderea unui loc de muncă sau a unei persoane dragi, pot declanșa un episod de manie sau depresie.

Poate fi prevenită tulburarea bipolară?

Tulburarea bipolară este o afecțiune mintală serioasă, caracterizată prin simptome maniacale și depresive ce alternează într-un anumit ritm. Acesta este un diagnostic care nu ar trebui luat ușor, mai ales că este frecvent la persoanele care au o rudă cu această tulburare.

Cu toate acestea, nu trebuie să te temi.

Tratamentul pentru tulburarea bipolară este disponibil și poate ajuta semnificativ la gestionarea simptomelor.

Este important să cunoaștem cauzele și factorii de risc, dar și să înțelegem că această tulburare poate dura cel puțin 2 saptămâni, în cazul episoadelor acute, sau chiar 2 ani, în cazul episoadelor cronice.

Persoane cu tulburare bipolară pot experimenta simptome emoționale între episoade, care pot agrava simptomele tulburării bipolare.

Prin urmare, alegerea unei scheme de tratament adecvate este esențială pentru a preveni astfel de situații și pentru a minimiza efectele severe ale tulburării bipolare.

Opțiuni de tratament pentru tulburarea bipolară

Tratamentul pentru tulburare bipolara implică o abordare complexă care include medicamente, terapie psihologică și modificări ale stilului de viață.

Medicamente utilizate în tratamentul tulburării bipolare

Terapia medicamentoasă include antipsihotice, antidepresive și stabilizatori de dispoziție. Aceste medicamente ajută la ameliorarea simptomelor și prevenirea recurenței episoadelor.

Terapie psihologică pentru tulburarea bipolară

În contextul tratamentului tulburării bipolare, în plus față de medicamente, există diverse metode de terapie psihologică care pot fi foarte eficiente, deseori chiar mai relevante decât terapia cognitiv-comportamentală (CBT), în funcție de nevoile individuale ale pacientului. Acestea includ hipnoterapia, Programarea Neuro-Lingvistică (NLP), psihoterapia și coachingul.

Cea mai eficientă dintre acestea este hipnoterapia. În cadrul acesteia, terapeutul induce un stare de transă pentru a descoperi cauza sau cazele problemelor emoționale și comportamentale ale pacientului, lucru ce poate conduce la o mai bună înțelegere a acestora și rezolvarea lor..

Programarea Neuro-Lingvistică (NLP) poate fi de asemenea folosită.

NLP se concentrează pe identificarea și modificarea unor modele specifice de gândire care pot fi legate de experiențele emoționale dificile ale pacientului.

NLP utilizează o serie de tehnici pentru a schimba aceste modele, inclusiv vizualizare, ancorare și remodelare, ceea ce poate ajuta oamenii să gestioneze mai bine stările lor emoționale.

Psihoterapia psihodinamică este o altă metodă care poate fi utilă. Aceasta se concentrează pe rezolvarea conflictelor interne și pe înțelegerea modului în care trecutul poate influența stările emoționale actuale ale pacientului.

Acest tip de terapie poate ajuta pacienții să se confrunte cu problemele nerezolvate, oferindu-le o mai bună înțelegere a comportamentelor lor și ajutându-i să dezvolte strategii mai eficiente de coping.

Coachingul poate fi de asemenea benefic, mai ales pentru gestionarea aspectelor practice ale vieții cu tulburare bipolara. Un coach poate ajuta la stabilirea și urmărirea obiectivelor, precum și la navigarea provocărilor de zi cu zi.

Deși asemănător în unele aspecte cu terapia, coachingul se deosebește prin accentul pus pe îmbunătățirea performanțelor și realizarea obiectivelor specifice, mai degrabă decât pe rezolvarea problemelor emoționale sau psihologice profunde.

Trebuie reținut că, în timp ce coachingul poate fi un instrument suplimentar util, acesta nu înlocuiește nevoia de intervenție profesională specialiaztă în gestionarea tulburării bipolare.

Crearea unui plan de tratament pentru tulburarea bipolară

Crearea unui plan de tratament este un pas esențial în gestionarea tulburării bipolare. Acest plan poate include terapie individuală, de grup, terapie familială, participarea la programe de suport și educare, modificarea stilului de viață, precum o dietă sănătoasă și exerciții fizice regulat și un plan de urgență pentru a face față episoadelor dificile.

Intrebari frecvente despre Tulburare bipolara

Q: Ce înseamnă o tulburare bipolara si ce simptome are?

A: Tulburarea bipolara este o afectiune psihice care se caracterizeaza prin fluctuatii extreme ale dispozitiei, variind de la hipomanie (o stare de buna dispozitie putin severa) pana la depresie severa. Simptomele tulburarii bipolare pot include insomnia, oboseala constanta, pierderea interesului pentru activitatile de zi cu zi, ganduri de suicid, agitatie sau lentirea miscarii.

Q: Ce tipuri de tulburare bipolara exista?

A: Exista patru tipuri principale de tulburare bipolara – tulburarea bipolara I, tulburarea bipolara II, tulburarea ciclotimica si tulburarea bipolara “nonspecificata altfel”. Fiecare tip de tulburare bipolara are propriile sale simptome si severitate.

Q: Care sunt cauzele tulburarii bipolare?

A: Cauzele exacte ale tulburarii bipolare nu sunt inca pe deplin intelese. Totusi, se crede ca o combinatie de cauze genetice, de mediu si de chimie a creierului joaca un rol important. De exemplu, unii oameni pot avea o predispozitie genetica de a dezvolta tulburare bipolara, in timp ce altii pot dezvolta afectiunea ca urmare a anumitor evenimente stresante in viata sau cauzelor medicale subiacente.

Q: Care sunt simptomele psihotice ale tulburarii bipolare?

A: Simptomele psihotice ale tulburarii bipolare, cunoscuta si sub numele de “tulburare maniaco-depresiva”, pot include halucinatii, deliruri, tulburari de gandire si de comportament. Aceste simptome apar cel mai adesea in timpul episoadelor de manie sau depresie severa.

Q: Cum se diagnostichează tulburarea bipolara?

A: Diagnosticul de tulburare bipolara se face in urma unei evaluari psihiatrice detaliate care include o istorie medicala completa, un interviu clinic si uneori un test de dispozitie. Medicul poate folosi, de asemenea, un chestionar pentru a evalua simptomele tulburarii bipolare.

Q: Ce sunt episoadele de hipomanie?

A: Episoadele de hipomanie sunt perioade ale unei stari de buna dispozitie care este mai putin severa decat mania si pot includa sentimente de euflorie, iritabilitate excesiva, sau gandire rapida. Ale sunt un simptom cheie al tulburarii bipolare de tip II.

Q: Pot copii sau adolescentii sa dezvolte tulburare bipolara?

A: Da, copii si adolescentii pot dezvolta tulburare bipolara. Totusi, la acesti pacienti, simptomele tulburarii bipolare pot fi usor diferite de simptomele la adulti si pot fi adesea confundate cu alte probleme de comportament sau de sanatate mintala.

Q: Care sunt optiunile de tratament pentru tulburarea bipolara?

A: Optiunile de tratament pentru tulburarea bipolara includ medicamente (precum stabilizatori de dispozitie, antidepresive sau medicamente antipsihotice), terapie psihologica (precum terapia cognitiv-comportamentala), si modificari ale stilului de viata (precum alimentatie echilibrata, exercitii fizice regulate, evitarea stresului si somnul regulat).

Q: Se poate vindeca tulburarea bipolara?

A: In timp ce tulburarea bipolara nu poate fi vindecata, simptomele ei pot fi gestionate cu succes cu ajutorul tratamentului adecvat. Majoritatea persoanelor cu tulburare bipolara pot duce o viata plina si productiva cu tratament adecvat.

Q: Care sunt semnele și simptomele care ar trebui să determine o persoană să ceară ajutor?

A: Daca o persoana experimenteaza o schimbare semnificativa in starea de spirit, comportament sau capacitatea de a functiona, atunci ar trebui sa ceara ajutor. Aceste simptome pot include: tristete profunda, agitatie sau excitatie excesiva, pierderea interesului pentru activitati, sentimente de valoare scazuta, lipsa energiei, ganduri sau discutii despre moarte sau suicid.

Concluzie

Tulburarea bipolara nu este doar o provocare personală, ci și o lecție a rezilienței și a puterii de a te reinventa.  Fiecare om în parte este mult mai mult decât diagnosticul său. Mai ales că tratamentul pentru această afecțiune a avansat semnificativ.

Cu terapie adecvată și medicamente eficiente, pacienții cu tulburare bipolara pot avea o viață împlinită, de succes și pot contribui în mod semnificativ la societate.

Pe acest drum plin de provocări, e important să ne amintim că suntem mai puternici decât boala.

Despre cum putem conduce vehiculul vieții noastre fără a fi răsturnați de valurile tulburării bipolare.

Cum putem naviga printr-un teritoriu atât de complex, păstrându-ne în același timp bucuria și valorează încrederea în propria persoană. Haideți să lucrăm împreună pentru a înfrânge stigmatul și să iluminăm calea spre vindecare și acceptare.

Resources:

Bipolar Disorder Statistics – Depression and Bipolar Support Alliance. (2019, July 12). Depression and Bipolar Support Alliance. https://www.dbsalliance.org/education/bipolar-disorder/bipolar-disorder-statistics/

World Health Organization: WHO. (2022). Mental disorders. www.who.int. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/mental-disorders

Laura, & Laura. (2023, June 4). Depresia: 8 simptome fizice pe care le poti trata ᐈ. Puterea Minții. https://putereamintii.ro/blog/depresia-8-simptome-fizice/

Popa, E. (2023, June 2). Tratarea Depresiei – O Nouă Metodă Revoluționară. Puterea Minții. https://putereamintii.ro/tratarea-depresiei-o-noua-metoda-revolutionara/

Bipolar Disorder. (n.d.). National Institute of Mental Health (NIMH). https://www.nimh.nih.gov/health/topics/bipolar-disorder

Terapie cognitiv comportamentala | Puterea Minții. (2023, March 24). Puterea Minții. https://putereamintii.ro/terapie-cognitiv-comportamentala/

Laura, & Laura. (2023a, June 4). Cele 10 diferențe cheie dintre coaching și terapie. Puterea Minții. https://putereamintii.ro/blog/10-diferente-intre-coaching-si-terapie/

Nu este niciodată prea târziu să ai o copilărie fericită – Richard Bandler (Co-Creator NLP)

Regresia hipnotică este o tehnică terapeutică puternică care poate ajuta la rezolvarea unei varietăți de probleme, de la traume severe la tiparele din viața de zi cu zi. Îți oferă calea prin care poți identifica situații dificile din viața ta în scopul vindecării și creșterii.

În acest articol am detaliat modul în care funcționează regresia hipnotică, cum se simte și diferitele moduri în care poate fi utilizată.

 

Ce este Regresia Hipnotică?

Dintre toate metodele hipnotice cunoscute la ora actuală, Regresia Hipnotică este de departe cea mai renumită și mai faimoasă.

Regesia Hipnotică este cel mai probabil cea mai rapidă, eficientă și sigură modalitate de a descoperi cauza unei probleme, oricare ar fi natura ei. Are la bază conceptul că în spatele oricărei probleme de sănătate se află o cauză emoțională.

Această emoție este cea care cauzează în ultimă instanță dezechilibrul cu care ne confruntăm, fie că îl numim boală, dependență sau oricum altcumva.

Formula Problemei Rezolvată de Regresia Hipnotică:

Eveniment + Interpretare = Emoție –> Problemă/Boală

Așadar, Nu contează ce s-a întâmplat ci modul în care TU interpretezi ce s-a întâmplat. Această interpretare generează apoi emoția pe care o trăiești față de acel eveniment (stimul) care la rândul său, generează reacții chimice, electrice, biologice care produc în ultimă instanță boala!

De aceea, din punct de vedere al Regresiei Hipnotice, rezolvare problemei înseamnă descoperirea evenimentului emoțional inițial. Atât.

Rezolvarea sau modificarea percepției vis-a-vis de acel eveniment intră la capitolul Hipno-Analiza.

Regresia poate fi  definită  și ca fiind “revenirea temporară sau permanentă a eului la o etapă anterioară a dezvoltării în procesul de funcționare”.

Aceasta înseamnă că atunci când folosești regresia, te ocupi de ceva din trecut, nu din prezent. Ca adulți, uneori ne putem simți din nou ca niște copii, uitând  de responsabilități și acționând impulsiv. Aceasta este o formă de regresie și este adesea numită “comportament regresiv”.

Regresia poate apărea și spontan, fără să aibă loc terapia regresiei. Uneori oamenii experimentează flash-uri neașteptate în timpul situațiilor de zi cu zi: în timp ce conduc, sunt la cumpărături, în timp ce lucrează sau în timpul altor activități obișnuite.

Aceste flash-uri pot fi precipitate de priveliști, mirosuri, gusturi și sunete care îți amintesc de o perioadă anterioară din viața ta. Atunci când experimentezi regresia spontană est posibil să nu fii conștient că te conectezi la o perioadă anterioară din viața ta.  Te-ai obișnuit să te simți speriat, furios, supărat, sau confuz în timpul acestor experiențe, care apar parcă “de nicăieri”.

Cum se simte regresia hipnotică?

Modul în care o persoană poate experimenta regresia hipnotică depinde de cât de adânc reușește să se cufunde în stare și cât de mult își permită să exploreze orice parte a minții sale.

Regresia poate fi însoțită de priveliști, sunete și mirosuri din acea perioadă anterioară.

Un client poate simți senzații fizice puternice în timpul regresiei, de exemplu, s-ar putea să simtă căldură sau frig, ar putea simți o durere, ca și cum ar purta o veche leziune.

Aceste efecte se dizolvă în mod natural atunci când clientul se întoarce în prezent.

Așa cum scriam și mai sus, foarte des întâlnită este regresia spontană; acest lucru se întâmplă mai frecvent decât îți poți imagina. Atunci când te simți brusc copleșit de sentimente de frică și furie fără a înțelege de ce, ca reacție spontană la un trigger care apare în mediul tău, poate fi vorba de o regresie spontană.

 

Cum funcționează terapia prin regresie?

Prin terapie de regresie hipnotică subiectul este ghidat să exploreze perioade timpurii ale existenței sale fără a fi copleșit de emoțiile legate de acele amintiri.

Acesta este ghidat printr-un proces în care devine treptat conștient că trăiește o amintire. Acest lucru îi ajută să se adapteze și să integreze efectele regresiei.

Acest tip de terapie poate varia în funcție de situație, deoarece fiecare ședință va fi unică pentru fiecare individ care decide să încerce terapia de regresie.

Cei mai mulți oameni au auzit și citit că regresia hipnotică înseamnă automat vieți anterioare, că una o implică automat pe cealaltă.

Poate că denumirea sa lasă loc de interpretări eronate și necesită deci clarificări! În esență, Hipnoza este o metodă, o tehnică de a aduce la nivel de minte conștientă informații stocate la nivel inconștient, de a transforma o memorie implicită în memorie explicită.

Când vorbim despre evenimente din trecut, atunci folosim o metodă, un protocol care ne ajută să accesăm acele informații. Acest protocol este numit Regresia Hipnotică. Cu alte cuvinte, Regresia Hipnotică ne facilitează accesul la informații care s-au înscris în memoria noastră implicită și care acum fac parte din „sistemul nostru de operare”, adică din felul nostru de a fi.

De multe ori acest fel de a fi nu este cel dorit și atunci căutăm să îl modificăm, descoperind cauza problemelor cu care ne confruntăm și rezolvând-o!

Definiția Regresiei este: Descoperă Cauza!

Este adevărat, regresia hipnotică poate fii folosită în scop recreațional (oglindă oglinjoară 🙂 ) dar este cu mult mai eficientă atunci când este utilizată în scop terapeutic, transformațional.

Regresia hipnotică este ca o călătorie cu autobuzul. Te duce de la A (momentul prezent) la… litera dorită (un moment în trecut). Acest moment poate fii acum 2 zile, 2 ani sau 20 de ani. Momentul este irelevant, precum și situația care generează problema. Tot ce contează este cum a fost acel moment interpretat.

 

Beneficiile terapiei prin regresie hipnotică

Ai auzit de oameni care suferă de fobii? De atacuri de panică? De depresie sau anxietate sau teama de a vorbi în public?

Dar de oameni, poate prieteni dragi sau chiar membrii ai familiei, care suferă de boli autoimune sau de dureri cronice de care nu scapă de ani de zile?

Poate cunoști astfel de persoane, poate chiar tu suferi de astfel de probleme și îți dorești cu adevărat să scapi de ele. Să duci o viață normală, fără durere, fără suferință, fără lacrimi și chinuri.

Indiferent dacă scopul tău este acela de a fii mai sănătos, de a scăpa de o fobie, de depresie, de tristețe sau de a fii mai bun în ceea ce faci, profesional, personal, relațional sau de orice altă natură, Regresia Hipnotica poate fi și pentru tine cea mai bună metodă de autovindecare și dezvoltare personală.

Regresia Hipnotică este o metodă care este adesea folosită în scop  terapeutic dar asta nu înseamnă că trebuie să fii medic sau psiholog ca să o poți folosi.

Este fundamentată pe principii clare, foarte bine stabilite, pe care oricine le poate urma și implementa fie că este interesat să rezolve o problemă, să vindece o suferință sau să descopere informații din trecut.

Sedințele de terapie prin regresie aduc beneficii uimitoare, cum ar fi reducerea simptomelor legate de anxietate, stres, atacuri de panică. Majoritatea oamenilor se vor simți mai încrezători în ei înșiși deoarece vor simți că au dobândit un anumit control asupra vieții lor, lucru care poate fi foarte benefic pentru persoanele care trăiesc în fiecare zi cu sentimente de anxietate.

Regresia este o tehnică care poate fi foarte vindecătoare și transformatoare. Aduce adesea noi perspective asupra modului în care funcționează mintea ta și a ceea ce ai experimentat cu adevărat în trecutul tău.

Deși mulți oameni se gândesc că prin regresie vor descoperi amintiri cu adevărat șocante, cele mai multe amintiri dezvăluite nu sunt tragice sau oribile, ci, de multe ori, sunt evenimente simple pe care noi le-am interpretat poate greșit, exagerat la un moment dat.

Regresia hipnotică este modalitatea prin care putem accesa amintiri “îngropate”, le putem scoate la lumină, le putem conștientiza. Regresia este modalitatea prin care reușim să deschidem ușa către mintea subconștientă și pentru a identifica frământările, conflictele și durerile ascunse care duc la declanșarea unor emoții și acțiuni, tipare de comportament care ne fac rău.

Hipnoza regresivă este folosită cu foarte mare succes în orice problemă care are o bază sau o cauză psihosomatică ori de natură emoțională cum ar fi:

• fobiile
• anxietatea
• atacurile de panica
• depresie
• dureri cronice
• insomnie
• dependențe (droguri, alcool, tutun, etc.)
• obezitate etc.

Vrei să afli mai multe despre regresiile hipnotice? Vrei să înveți și tu să faci regresii hipnotice?

Dacă ești pregătit să experimentezi o transformare profundă și să te eliberezi de suferință folosind o tehnică incredibilă de cunoaștere și vindecare, te aștept la cursul de regresie hipnotică.

Programul se adresează atât începătorilor, care deschid acum pentru prima dată această poartă către tărâmul fascinant al hipnozei și al regresiei, cât si celor care deja utilizează hipnoza și regresia și vor să se cunoasca mai bine, sau sa își perfectioneze tehnicile de inductie a hipnozei si mai ales, cele de regresie hipnotică.

Cursul de regresie hipnotică este pentru tine dacă vrei să îți schimbi viața, dacă vrei să fii mai sănătos, fericit și liber!

Cursul este pentru tine și dacă îți dorești să înveți să îi ajuți pe cei din jurul tău să se vindece, să aducă transformări și schimbări extraordinare în viața lor printr-o metodă rapidă, eficientă și extrem de frumoasă.

Detalii AICI.

Atacuri de Panică Noaptea – Ce reprezintă?

Descrierea atacurilor de panică noaptea

Atacurile de panică sunt o experiență extrem de neplăcută și debilitantă, indiferent de momentul în care apar. Dar atacurile de panică care au loc noaptea pot fi deosebit de înspăimântătoare, deoarece te pot trezi din somn și te pot face să te simți complet confuz și dezorientat. În general, atacurile de panică noaptea sunt similare cu cele care apar în timpul zilei, cu excepția faptului că apar în timpul somnului și pot fi declanșate de factori specifici.

Simptomele atacurilor de panică noaptea pot varia de la persoană la persoană, dar cele mai comune includ senzația de sufocare, palpitații, transpirație excesivă, tremur, amețeli, frisoane sau senzația de furnicături și amorțeală în mâini și picioare. Un alt simptom comun al atacurilor de panică noaptea este senzația de disconfort sau teamă intensă, fără un motiv aparent. Această senzație poate fi atât de puternică încât să te facă să crezi că ceva rău se întâmplă cu tine sau să te facă să te simți înspăimântat.

De obicei, atacurile de panică noaptea durează între 5 și 20 de minute, dar pot dura și mai mult. După ce se termină, este posibil să te simți extenuat sau epuizat și să ai dificultăți în a adormi din nou. Un alt aspect important de menționat este faptul că atacurile de panică noaptea pot fi asociate cu tulburarea de somn, care poate duce la insomnie sau la o calitate redusă a somnului.

În general, atacurile de panică nocturne sunt un simptom al anxietății și pot fi declanșate de o varietate de factori, cum ar fi stresul, schimbările în rutina de somn, consumul excesiv de cofeină sau alcool, unele medicamente sau probleme medicale. Este important să consulți un specialist în sănătate mentală pentru a primi un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat.

Diferența dintre atacurile de panică noaptea și cele diurne

Atacurile de panică s

unt momente intense de frică și anxietate care apar brusc și neașteptat și care se caracterizează prin simptome fizice și emoționale puternice. Acestea pot avea loc atât în timpul zilei sau noaptea, dar există diferențe semnificative între cele două tipuri de atacuri.

În primul rând, atacurile de panică noaptea sunt adesea mai intense decât cele diurne. Aceasta se datorează faptului că, în timpul nopții, creierul este mai sensibil la stimuli externi și că, în absența altor stimuli, atacurile de panică pot fi resimțite mai puternic.

În plus, atacurile de panică noaptea pot fi mai dificil de gestionat decât cele diurne, deoarece sunt mai greu de anticipat și, uneori, pot fi declanșate fără niciun motiv aparent. De asemenea, în timpul nopții, este posibil să nu ai acces la resursele și tehnici de gestionare a anxietății care sunt disponibile în timpul zilei.

Simptomele atacurilor de panică noaptea și cele diurne pot fi similare, dar există și unele diferențe notabile. De exemplu, persoanele care au atacuri de panică noaptea pot avea mai multe simptome fizice decât cele diurne, cum ar fi transpirație excesivă, bătăi rapide ale inimii și dificultăți de respirație. În schimb, simptomele psihologice, cum ar fi frica de moarte sau de pierderea controlului, sunt prezente în ambele tipuri de atacuri.

Simptomele unui Atac de Panică în Somn

Simptome fizice ale atacurilor de panică noaptea

Este important să recunoaștem simptomele fizice ale atacurilor de panică noaptea pentru a putea să le gestionăm și să le tratăm cât mai eficient. Fiecare persoană poate experimenta diferite simptome, dar unele dintre cele mai comune includ:

• Bătăi rapide ale inimii: Aceasta este una dintre cele mai comune simptome fizice ale atacurilor de panică noaptea. Simți că inima îți bate foarte tare sau că îți iese din piept. Acest lucru poate fi înfricoșător și poate duce la creșterea anxietății.
• Transpirație excesivă: Poți simți că transpiri excesiv, chiar dacă temperatura camerei este confortabilă. Acest lucru se datorează faptului că corpul tău se pregătește să facă față unei situații de stres.
• Tremur: Poți să ai tremur în timpul unui atac de panică noaptea. Acest lucru poate fi însoțit de frisoane sau de o senzație de frig.
• Dificultăți de respirație: Poți avea dificultăți de respirație, inclusiv respirație rapidă și scurtă. Acest lucru poate fi înfricoșător și poate duce la panică crescută.
• Senzație de sufocare: Poți simți că nu poți respira sau că te sufoci, chiar dacă nu există nicio obstrucție fizică a respirației.
• Durere sau disconfort în piept: Poți simți o durere sau disconfort în piept în timpul unui atac de panică noaptea. Acest lucru poate fi înfricoșător și poate fi confundat cu un atac de cord.
• Ameteală sau leșin: Poți simți că te amețești sau că îți pierzi echilibrul în timpul unui atac de panică noaptea.
• Greață: Poți simți greață sau chiar să vomiti în timpul unui atac de panică noaptea.

Este important să recunoaștem aceste simptome și să nu le ignorăm. Este de asemenea important să discutați cu medicul dumneavoastră dacă experimentați aceste simptome, pentru a putea să primești tratamentul adecvat.

Simptome psihologice ale atacurilor de panică noaptea

Simptomele psihologice ale atacurilor de panică noaptea sunt o parte importantă a acestei afecțiuni și trebuie luate în considerare cu seriozitate. Dacă ai experimentat un atac de panică noaptea, este posibil să fi experimentat una sau mai multe din aceste simptome psihologice.

Sentimente de teamă și anxietate: Acestea sunt cele mai comune simptome psihologice ale atacurilor de panică noaptea. Simți o mare anxietate și o teamă inexplicabilă, care poate fi atât de intensă încât să te simți incapabil să controlezi ceea ce se întâmplă.

Sentimentul de pierdere a controlului: Este un sentiment terifiant și poate provoca o stare de panică. Simți că nu poți controla situația și asta te face să te simți vulnerabil și neajutorat.

Sentimentul de irealitate: Atunci când ai suferit un atac de panică și te simți ca și cum ai fi separat de realitate sau că ceea ce se întâmplă este prea straniu pentru a fi adevărat. Această simptomă se poate simți în mod diferit pentru fiecare persoană și poate fi dificil să o descrii altcuiva.

Sentimentul de pierdere a contactului cu realitatea: În unele cazuri, simți că te-ai pierdut contactul cu realitatea și că ceea ce se întâmplă nu este real. Aceasta poate fi însoțită de simptome fizice cum ar fi amețeală sau senzația de leșin.

Gânduri catastrofale: În timpul unui atac de panică noaptea, te poți gândi la cele mai rele scenarii posibile, cum ar fi moartea sau pierderea minții. Aceste gânduri catastrofale pot provoca o stare de panică și anxietate mai mare.

Este important să recunoști simptomele psihologice ale atacurilor de panică noaptea pentru a putea primi ajutorul potrivit. Psihoterapia, terapia cognitiv-comportamentală sau terapia prin expunere pot fi eficiente în tratarea acestor simptome și a atacurilor de panică noaptea în general. De asemenea, medicația poate fi recomandată de către un medic specialist pentru a controla simptomele și a reduce intensitatea atacurilor de panică noaptea.

Nu uita să acorzi atenție simptomelor psihologice ale atacurilor de panică noaptea și să ceri ajutor atunci când este nevoie. Prin înțelegerea acestor simptome și prin primirea tratamentului potrivit, poți să depășești această afecțiune și să îți îmbunătățești calitatea vieții.

Cauzele Atacurilor de Panică în Somn

Factori de stres și anxietate care pot declanșa atacurile de panică noaptea

Atacurile de panică noaptea pot fi declanșate de o varietate de factori, inclusiv stresul și anxietatea. Când vine vorba de atacurile de panică, acestea pot fi cauzate de multe ori de situații sau evenimente care creează un nivel ridicat de anxietate sau stres. În cazul atacurilor de panică nocturne, acestea pot fi declanșate de o varietate de factori care sunt unici pentru somn sau care pot fi mai prezenți în timpul nopții.

Un factor de stres care poate declanșa atacuri de panică noaptea este frica de a adormi și de a avea un atac de panică în timpul somnului. Această frică poate deveni o problemă în sine și poate duce la insomnie, ceea ce poate agrava simptomele de anxietate și poate duce la creșterea probabilității de a avea un atac de panică în timpul nopții.

În plus, tulburările de somn pot fi un alt factor de stres care poate duce la atacuri de panică noaptea. Apneea de somn, de exemplu, poate duce la o respirație neregulată în timpul somnului și poate duce la senzația de sufocare, ceea ce poate declanșa un atac de panică cu simptome limitate. De asemenea, coșmarurile și teroarea nocturnă pot fi factori declanșatori ai atacurilor de panică noaptea.

Pe lângă aceste factori de somn, factorii de stres și anxietate care pot duce la atacuri de panică noaptea pot fi cauzate de probleme legate de sănătate, probleme financiare, probleme de relație sau probleme cauzate de stresul la locul de muncă. În general, orice situație care creează stres sau anxietate poate fi un factor declanșator al atacurilor de panică, indiferent de momentul zilei.

Este important să înțelegi că, deși factorii de stres și anxietate pot declanșa atacurile de panică noaptea, acestea nu sunt întotdeauna singurul factor de care trebuie să ții cont. Atacurile de panică pot fi cauzate și de alte probleme de sănătate fizică sau mentală, astfel încât este important să consulți un specialist în sănătate mintală pentru o evaluare adecvată a simptomelor tale.

În plus, atunci când vine vorba de tratarea atacurilor de panică noaptea, este important să găsești metode de gestionare a stresului și anxietății în viața ta, astfel încât să reduci riscul de a avea atacuri de panică în viitor. Practicarea tehnicilor de relaxare, cum ar fi meditația sau yoga, poate ajuta la reducerea nivelului de anxietate și stres și poate ajuta la prevenirea atacurilor de panică.

Alte cauze posibile ale atacurilor de panică noaptea

Atacurile de panică noaptea sunt o experiență destul de înfricoșătoare, iar faptul că nu știi când se va întâmpla următoarea face situația și mai dificilă. În timp ce factorii de stres și anxietate sunt cunoscuți ca fiind și cauze ale unui atac, există și alte cauze posibile ale atacurilor de panică noaptea, pe care le vei explora în această secțiune.

Boala somnului: Unele boli ale somnului pot duce la atacuri de panică noaptea. De exemplu, apneea de somn este o tulburare în care respirația este întreruptă periodic pe parcursul somnului, ceea ce poate duce la stres și anxietate. Narcolepsia, o tulburare rară a somnului care determină persoana să adoarmă în mod neașteptat, poate duce și la atacuri de panica noaptea.

Anumite medicamente: Anumite medicamente pot avea efecte secundare care pot declanșa atacuri de panică pe timp de noapte. De exemplu, stimulanții pot cauza anxietate, iar unele medicamente pentru tensiunea arterială pot cauza palpitații sau anxietate.

Alimente și băuturi: Anumite alimente și băuturi pot fi responsabile de apariția atacurilor de panică noaptea. Cofeina, alcoolul și ciocolata sunt cunoscute ca fiind cauzele posibile ale anxietății și a atacurilor de panică.

Tulburări de sănătate mintală: În unele cazuri, atacurile de panică sunt legate de anxietate, de tulburări de sănătate mintală precum depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă sau tulburarea de stres post-traumatic. Aceste tulburări pot cauza anxietate și pot declanșa atacuri de panică în timpul somnului.

Boli fizice: Unele boli fizice pot fi responsabile de atacurile de panică noaptea. De exemplu, boala tiroidiană sau diabetul pot provoca stres și anxietate, ceea ce poate duce la apariția atacurilor de panică.

Este important să rețineți că atacurile de panică pot apărea de la o varietate de factori, iar identificarea cauzei poate fi dificilă. Dacă experimentați atacuri de panică noaptea, este important să vă consultați cu un medic pentru a exclude orice probleme fizice și pentru a primi tratament adecvat.

Cum să faci față unui Atac de Panică Nocturn?

Tehnici de respirație pentru a reduce anxietatea și a calma sistemul nervos

Dacă ai experimentat vreodată atacuri de panică noaptea, știi cât de înspăimântătoare și debilitante pot fi acestea. Dar, din fericire, există tehnici de respirație simple și eficiente care te pot ajuta să reduci anxietatea și să calmezi sistemul nervos. În această secțiune, vom discuta despre câteva tehnici de respirație pe care le poți folosi pentru a-ți controla anxietatea și pentru prevenirea atacului de panică noaptea

1. Respirația diafragmatică

Respirația diafragmatică este o tehnică simplă de respirație care implică concentrarea asupra respirației abdominale, în locul respirației toracice superficiale. Aceasta poate fi utilă pentru a reduce anxietatea și a calma sistemul nervos.

Iată cum se face:

1.         Așează-te sau întinde-te pe spate cu mâinile plasate pe burtă.
2.         Inspirați lent și adânc prin nas, încercând să umpleți plămânii de jos în sus.
3.        Simțiți-vă burtă umplându-se cu aer.
4.        Păstrați aerul în plămâni pentru câteva secunde.
5.        Expirați încet și controlat prin gură, simțindu-vă burtă în scădere.
6.        Repetați acest exercițiu timp de 10 minute pe zi pentru a vă ajuta să vă relaxați și să vă calmați.

2. Respirația alternativă

Respirația alternativă este o tehnică de respirație folosită în yoga pentru a calma sistemul nervos și pentru a reduce stresul și anxietatea. Aceasta implică alternarea între nări pentru a respira și a expira.

Iată cum se face:

1.         Așează-te sau întinde-te într-o poziție confortabilă cu spatele drept.
2.          Închideți ochii și apucați-vă mâna dreaptă, apoi acoperiți nara dreaptă cu degetul mare.
3.          Inspirați adânc prin nara stângă, apoi acoperiți nara stângă cu degetul inelar.
4.          Păstrați aerul în plămâni pentru câteva secunde.
5.          Ridicați degetul mare de pe nara dreaptă și expirați încet prin ea.
6.          Inspirăți prin nara dreaptă și apoi acoperiți nara dreaptă cu degetul mare.
7.          Păstrați aerul în plămâni pentru câteva secunde.
8.          Acoperiți nara stângă cu degetul inelar și expirați încet prin ea.
9.      Repetați acest exercițiu timp de câteva minute pe zi pentru a vă ajuta să vă relaxați și să vă calmați.

3. Respirația 4-7-8. 

Aceasta implică respirația în timp ce numărați până la 4, menținerea respirației timp de 7 secunde și expirarea timp de 8 secunde.

Iată cum se face:

1.          Așează-te sau întinde-te într-o poziție confortabilă cu spatele drept.
2.          Închideți ochii și inspirați lent și adânc prin nas, numărând până la patru în timp ce inspirați.
3.          Mențineți respirația timp de 7 secunde.
4.          Expirați lent și complet prin gură, numărând până la opt în timp ce expirați.
5.          Repetați acest exercițiu timp de câteva minute pe zi pentru a vă ajuta să vă relaxați și să vă calmați.

 

Un studiu publicat în Journal of Physical Therapy Science a descoperit că practicarea regulată a respirației controlate poate reduce semnificativ nivelul de anxietate la persoanele cu tulburări anxioase. De asemenea, un alt studiu din 2015 publicat în Applied Psychophysiology and Biofeedback a arătat că exercițiile de respirație și relaxare pot fi utilizate ca tratamente de primă linie pentru stres și anxietate.

Tehnici de relaxare musculară progresivă pentru a reduce simptomele fizice ale atacurilor de panică noaptea

Atacurile de panică noaptea pot fi un adevărat coșmar, atât fizic, cât și psihologic. Dacă experimentezi simptome fizice cum ar fi palpitații, tremur, transpirații, sau dureri de stomac, acestea pot fi cauzate de tensiunea acumulată în mușchi. Tehnica de relaxare musculară progresivă poate ajuta la reducerea acestor simptome și la calmarea sistemului nervos.

Iată cum se face:

1.        Găsește o poziție confortabilă, fie întins pe spate, fie așezat pe o scaun.
2.        Închide ochii și începe să te concentrezi pe respirația ta.
3.        Începe cu mușchii din picioare. Strângeți mușchii și țineți-i timp de 5-10 secunde, apoi eliberați și relaxați mușchii. Observați diferența dintre tensiunea și relaxarea mușchilor.
4.        Continuați cu fiecare grup de mușchi din corp, inclusiv mușchii abdominali, cei ai pieptului, ai spatelui, ai brațelor și ai feței. Strângeți și mențineți tensiunea timp de 5-10 secunde, apoi eliberați și relaxați mușchii.
5.        După ce ați mers prin fiecare grup de mușchi, încercați să rămâneți relaxați și să continuați să respirați într-un mod profund și lent pentru câteva minute.

Această tehnică poate fi practicată înainte de culcare sau în mijlocul unei crize de panică pentru a reduce simptomele fizice și pentru a vă ajuta să vă calmați.

Un studiu publicat în jurnalul “Journal of Clinical Nursing” a arătat că persoanele cu schizofrenie care au practicat relaxarea musculară progresivă au raportat o reducere semnificativă a simptomelor de anxietate și stres. Prin urmare, această tehnică poate fi o soluție eficientă pentru a reduce simptomele fizice ale atacurilor de panică noaptea.

Tehnica de relaxare musculară progresivă poate fi un instrument util pentru a reduce simptomele fizice ale atacurilor de panică noaptea. Aceasta poate fi practicată înainte de culcare sau în timpul unei crize de panică, pentru a vă ajuta să vă calmați și să vă relaxați mușchii. Nu uitați că aceasta este doar o tehnică și că ar trebui să discutați întotdeauna cu un profesionist înainte de a încerca orice formă de auto-tratament pentru problemele de sănătate mentală.

Gândire pozitivă și tehnici cognitive pentru a gestiona atacurile de panică noaptea

Când te confrunți cu atacuri de panică nocturne, poate fi dificil să găsești o modalitate de a-ți gestiona gândurile și emoțiile negative. Una dintre cele mai bune metode este să practici gândirea pozitivă și tehnici cognitive pentru a-ți calma mintea și a reduce anxietatea.

Gândirea pozitivă implică înlocuirea gândurilor negative cu unele pozitive și mai realiste. În timpul unui atac de panică, este ușor să te lași cuprins de gânduri catastrofice și să crezi că nu vei reuși niciodată să depășești această situație. Dar acest lucru poate să agraveze atacul de panică și să te facă să te simți și mai rău.

În schimb, încearcă să te concentrezi pe gânduri pozitive și realiste. De exemplu, spune-ți că acestă tulburare de panică va trece și că vei reuși să depășești această situație. Încurajează-te și fă-ți complimente pentru că ai curajul de a lupta împotriva anxietății și a fricii.

În plus, poți să încerci și tehnici cognitive, care îți pot ajuta să reduci anxietatea și să te concentrezi pe gânduri mai constructive și mai pozitive. Aceste tehnici implică adesea identificarea și schimbarea de gânduri negative sau iraționale cu unele mai realiste și pozitive.

Un exemplu de tehnică cognitivă este restructurarea cognitivă. Aceasta presupune identificarea gândurilor negative și iraționale și înlocuirea lor cu unele mai realiste și mai pozitive. De exemplu, dacă te gândești că vei muri în timpul unui atac de panică, poți să îți spun că acest lucru nu este adevărat și că ai supraviețuit tuturor atacurilor de panică în trecut.

O altă tehnică cognitivă este numită stop și gândește-te. Aceasta implică întreruperea unui ciclu de gânduri negative și concentrarea asupra unor gânduri mai constructive și mai pozitive. Atunci când începi să te simți copleșit de gânduri negative legate de anxietate, oprește-te și întreabă-te dacă aceste gânduri sunt realiste și utile. Dacă nu, încearcă să te concentrezi pe gânduri mai constructive și pozitive.

În general, practicarea gândirii pozitive și a tehnicilor cognitive poate fi o modalitate eficientă de a-ți gestiona anxietatea și de a reduce simptomele fizice ale atacurilor de panică nocturne.

Tratament – Atacuri de Panică în Somn și Anxietate

Opțiuni de tratament, inclusiv terapia cognitiv-comportamentală și medicamente

Este important să știi că există opțiuni de tratament disponibile pentru a ajuta la gestionarea atacurilor de panică noaptea. Două dintre cele mai eficiente metode de tratament sunt terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și medicamentele.

TCC este o terapie de conversație care se concentrează pe schimbarea gândurilor și comportamentelor care contribuie la simptomele de anxietate. Terapeutul va ajuta să recunoașteți și să schimbați gândurile negative sau catastrofale care pot declanșa atacurile de panică. De asemenea, veți învăța tehnici de relaxare și modalități de a face față simptomelor anxietății. TCC este de obicei administrată în ședințe săptămânale timp de câteva luni.

În ceea ce privește medicamentele, există mai multe opțiuni disponibile, inclusiv anxiolitice, antidepresive și beta-blocante. Anxioliticele, cum ar fi Xanax sau Valium, sunt de obicei prescrise pentru a ajuta la calmarea anxietății și a simptomelor de panică. Antidepresivele, cum ar fi fluoxetina sau sertralina, pot fi prescrise pentru a ajuta la reducerea simptomelor de anxietate și la prevenirea atacurilor de panică. Beta-blocantele, cum ar fi propranololul, sunt adesea prescrise pentru a ajuta la controlul simptomelor fizice, cum ar fi palpitațiile sau tremurul.

Este important să rețineți că fiecare persoană este unică și că tratamentul poate varia în funcție de nevoile și circumstanțele individuale. Este recomandat să discutați cu medicul dumneavoastră despre opțiunile de tratament disponibile și să decideți împreună care este cel mai bun pentru dumneavoastră.

În plus, există unele tehnici suplimentare de gestionare a anxietății pe care le puteți încerca acasă, cum ar fi yoga, meditația și exercițiile de respirație. Aceste tehnici pot ajuta la reducerea stresului și a anxietății și pot fi folosite împreună cu tratamentele convenționale.

Beneficiile unui stil de viață sănătos și a unui somn regulat pentru a preveni atacurile de panică noaptea

Un stil de viață sănătos și un somn regulat pot fi extrem de benefice în prevenirea atacurilor de panică noaptea. În acest capitol, voi discuta despre beneficiile unui stil de viață sănătos și ale unui somn regulat și cum acestea pot ajuta la prevenirea atacurilor de panică noaptea.

Un stil de viață sănătos este esențial pentru prevenirea atacurilor de panică noaptea. O dietă sănătoasă și echilibrată poate ajuta la menținerea nivelului de glucoză din sânge, reducând astfel șansele de declanșare a atacurilor de panică. Alimentele bogate în carbohidrați simpli, cum ar fi zahărul și dulciurile, pot duce la fluctuații bruște ale nivelului de glucoză din sânge, ceea ce poate agrava simptomele atacurilor de panică. Prin urmare, încercați să evitați astfel de alimente și să consumați alimente bogate în proteine, carbohidrați complecși și grăsimi sănătoase, cum ar fi nucile, avocado, semințele și fructele de mare.

De asemenea, este important să mențineți un program regulat de exerciții fizice. Exercițiile fizice regulate pot ajuta la reducerea stresului și anxietății, îmbunătățirea stării de spirit și îmbunătățirea somnului. Exercițiile fizice pot elibera endorfine în corp, ceea ce poate ajuta la reducerea simptomelor de anxietate și stres.

Posibilitatea recaptării serotoninei și norepinefrinei poate juca un rol important pentru a reduce temerile și preocupările care sunt factori potențiali de risc și pentru atacurile de panică, iar aceste substanțe pot fi afectate și atunci când te trezești din somn în mod repetat în cazul unui atac de panică.

În plus, somnul regulat poate ajuta la prevenirea atacurilor de panică noaptea. Oboseala poate agrava simptomele de anxietate și poate duce la stres. Prin urmare, este important să dormiți suficient și să mențineți un program de somn regulat. Încercați să vă culcați și să vă treziți în fiecare zi la aceeași oră și să evitați consumul de cofeină sau alte stimulente cu câteva ore înainte de culcare.

Când este timpul pentru Ajutor Specializat?

Semne că ar trebui să consulți un medic sau un terapeut 

Este important să înțelegi că atacurile de panică pot fi un simptom al altor afecțiuni medicale, cum ar fi afecțiuni ale inimii sau ale sistemului endocrin. De asemenea, poate fi o manifestare a altor tulburări de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă sau tulburarea de stres post-traumatic.

Există anumite semne și simptome care pot indica faptul că ar trebui să consulți un medic sau un terapeut pentru atacurile de panică. Acestea includ:

Simptome fizice persistente: dacă experimentezi simptome fizice, cum ar fi durere în piept, dificultăți de respirație sau amețeli în mod regulat, ar trebui să consulți un medic pentru a exclude afecțiuni medicale.

Atacuri de panică care durează mai mult decât câteva minute: atacurile de panică tipice durează între 5 și 20 de minute. Dacă ai atacuri de panică care durează mai mult decât atât, ar trebui să consulți un medic sau un terapeut.

Atacuri de panică care apar în timpul somnului: dacă ai atacuri de panică care apar în timpul somnului și te trezesc, poate fi un semn că ai o afecțiune de sănătate mintală și ar trebui să consulți un terapeut.

Atacuri de panică care afectează calitatea vieții tale: dacă atacurile de panică îți afectează capacitatea de a lucra, de a socializa sau de a-ți îndeplini sarcinile zilnice, ar trebui să consulți un medic sau un terapeut.

Atacuri de panică care apar frecvent: dacă ai atacuri de panică frecvente, poate fi un semn că ai o tulburare de anxietate sau o altă afecțiune mintală și ar trebui să consulți un terapeut.

În general, este important să nu ignori simptomele tale și să consulți un medic sau un terapeut dacă ai oricare dintre aceste semne sau simptome. Cu ajutorul unei evaluări adecvate, poți primi un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat pentru a-ți gestiona atacurile de panică și pentru a-ți îmbunătăți calitatea vieții.

Cum să găsești un specialist care poate ajuta la tratarea atacurilor de panică noaptea

Dacă te confrunți cu atacuri de panică noaptea, este important să cauți ajutor medical de specialitate pentru a primi tratament adecvat. Găsirea unui specialist poate fi intimidant și poate dura puțin timp, dar nu trebuie să te simți singur în această căutare. Iată câteva sfaturi pentru a găsi un specialist care poate ajuta la tratarea atacurilor de panică noaptea:

Consultă-ți medicul de familie sau medicul de la urgență: Primul pas este să discuți cu medicul tău de familie sau cu medicul de la urgență. Aceștia te pot îndruma către un specialist care se ocupă cu tratarea anxietății și a tulburărilor de panică.

Caută un psiholog sau psihiatru specializat: Cei mai mulți specialiști care se ocupă cu tratamentul anxietății și al tulburărilor de panică sunt psihologi sau psihiatri. Caută un specialist care este specializat în tratarea tulburărilor de anxietate și are experiență în tratarea atacurilor de panică noaptea.

Verifică lista de asigurări medicale: Dacă ai asigurare medicală, poți verifica lista de specialiști recomandați de asigurătorul tău. Asigurătorii au de obicei liste cu specialiști în rețeaua lor care se ocupă cu tratarea anxietății și a tulburărilor de panică.

Caută recomandări online: Poți căuta recomandări online de la alți pacienți care s-au confruntat cu probleme similare. Site-uri precum Puterea Minții oferă informații despre specialiști în terapia cognitiv-comportamentală (CBT), o terapie eficientă în tratarea tulburărilor de anxietate și a atacurilor de panică.

Consultă site-urile specialiștilor: Dacă ai găsit un specialist potențial, consultă site-ul său web pentru a afla mai multe despre experiența sa și abordarea terapeutică. Poți contacta specialistul pentru a afla dacă este disponibil pentru programări și care sunt tarifele sale.

În general, cel mai important este să găsești un specialist cu care te simți confortabil și care înțelege problemele cu care te confrunți. Tratamentul pentru atacurile de panică noaptea poate include terapie cognitiv-comportamentală, terapie prin expunere și medicamente. Este important să primești tratamentul adecvat și să urmezi sfaturile specialistului pentru a gestiona simptomele și a preveni dacă atacurile de panică apar noaptea.

Prevenirea Atacurilor de Panica Noaptea

Strategii pentru reducerea stresului și anxietății înainte de culcare

Dacă te confrunți cu stresul și anxietatea care îți afectează somnul, este important să ai în vedere strategii pentru a reduce aceste simptome înainte de culcare. În acest fel, vei fi capabil să dormi mai bine și să te trezești odihnit și pregătit pentru o nouă zi.

Iată câteva strategii pentru reducerea stresului și anxietății înainte de culcare:

Meditația: Această practică antică este eficientă în reducerea stresului și anxietății. Poți medita înainte de culcare pentru a te ajuta să te relaxezi și să-ți eliberezi mintea de gândurile negativiste. Există numeroase aplicații și resurse online care îți pot oferi o meditație ghidată, care să te ajute să te concentrezi și să-ți controlezi respirația.

Yoga: Practicarea yoga înainte de culcare poate fi benefică pentru reducerea tensiunii musculare și a anxietății. Această practică te poate ajuta să te simți mai relaxat și mai liniștit, pregătindu-te pentru somn.

Exercițiile de respirație: Tehnicile de respirație pot fi eficiente în reducerea stresului și anxietății. Încearcă să te concentrezi pe respirație și să inspiri adânc înainte de culcare. Poți încerca, de exemplu, tehnica respirației abdominale, care constă în inspirarea profundă prin nas, ținând aerul câteva secunde și apoi expirând prin gură.

Reducerea expunerii la lumină albastră: Existența tehnologiei în jurul nostru poate afecta somnul. Ecranele emit o lumină albastră care poate afecta producția de melatonină, un hormon responsabil cu somnul. Înainte de culcare, încearcă să reduci expunerea la ecrane și lumină puternică și să creezi o atmosferă relaxantă în cameră.

Planificarea pentru ziua următoare: Pentru a evita grijile și stresul înainte de culcare, încearcă să-ți planifici activitățile și sarcinile pentru ziua următoare. În acest fel, vei avea o idee clară despre ce trebuie să faci și nu te vei îngrijora în privința lor în timpul somnului.

Alte măsuri preventive pentru a preveni atacurile de panică noaptea

În continuare, voi împărtăși cu tine câteva alte măsuri preventive pe care le poți lua pentru a preveni starea de panică noaptea.

1. Evită stimulanții înainte de culcare: Evită băuturile care conțin cafeină sau alcoolul înainte de culcare, deoarece acestea pot agita sistemul nervos și pot provoca anxietate.
2. Fii regulat în programul de somn: Asigură-te că dormi suficient și în același timp în fiecare noapte pentru a evita perturbarea somnului și pentru a menține un program de somn regulat.
3. Practică exerciții fizice în mod regulat: Exercițiile fizice regulate pot ajuta la eliberarea de tensiunea musculară, reducerea stresului și îmbunătățirea stării de spirit.
4. Încorporează tehnici de relaxare în rutina ta zilnică: Practică tehnici de relaxare, cum ar fi meditația, yoga sau respirația profundă, pentru a-ți reduce nivelul de stres și pentru a-ți calma mintea și corpul.
5. Mănâncă o dietă sănătoasă: O dietă echilibrată și sănătoasă poate ajuta la menținerea echilibrului hormonal și poate îmbunătăți starea de spirit și nivelul de energie.
6. Evită suprasolicitarea: Încearcă să îți gestionezi timpul și sarcinile în mod eficient pentru a evita suprasolicitarea fizică și mentală.
7. Vorbește cu un terapeut: Un terapeut poate oferi suportul și îndrumarea necesare pentru a-ți gestiona anxietatea și stresul și poate ajuta la dezvoltarea unor strategii de față cu atacurile de panică.

Există multe măsuri preventive pe care le poți lua pentru a preveni atacurile de panica nocturne. Este important să identifici și să eviți factorii declanșatori și să încorpori tehnici de relaxare și un stil de viață sănătos în rutina ta zilnică. Dacă te confrunți cu simptome severe de anxietate și nu poți controla atacurile de panică noaptea, este recomandat să consulți un medic sau un terapeut pentru a primi tratament adecvat.

Concluzie – Atacurile de Panică în Somn

Recapitularea simptomelor, cauzelor și modalităților de gestionare a atacurilor de panică noaptea

Felicitări pentru că ai parcurs întregul articol și ai învățat multe despre atacurile de panică noaptea și modul în care le poți gestiona. Pentru a recapitula, să vedem împreună simptomele și cauzele acestor atacuri și modalitățile de a le gestiona.

Simptomele atacurilor de panică noaptea includ palpitații, transpirații excesive, frisoane sau valuri de căldură, respirație rapidă sau dificultăți de respirație, tremur, amețeli, senzație de sufocare sau de moarte iminentă, gânduri catastrofale și teamă intensă. Aceste simptome pot fi înfricoșătoare și pot duce la panică și anxietate.

Cauzele exacte ale atacurilor de panică noaptea includ stresul, anxietatea, depresia, tulburările de somn, consumul de alcool sau droguri, anumite boli sau afecțiuni medicale și istoricul familial de anxietate sau tulburări de panică.

Pentru a gestiona atacurile de panică noaptea, există mai multe modalități eficiente. Tehnicile de relaxare musculară progresivă și gândirea pozitivă pot fi foarte utile. Medicamentele și terapia cognitiv-comportamentală sunt, de asemenea, opțiuni eficiente de tratament, care pot fi prescrise de un medic sau terapeut calificat.

În plus, adoptarea unui stil de viață sănătos, care include exerciții fizice regulate, alimentație sănătoasă și somn regulat, poate preveni atacurile de panică noaptea. Reducerea stresului și a anxietății prin meditație, yoga sau alte activități de relaxare poate ajuta, de asemenea, în prevenirea atacurilor de panică.

Dacă simptomele persistă sau devin mai severe, ar trebui să consulți un medic sau terapeut specializat în tratarea tulburărilor de anxietate. Semnele că ar trebui să consulți un specialist includ atacuri de panică frecvente, simptome care interferă cu activitățile zilnice și lipsa de răspuns la alte modalități de gestionare a anxietății.

Încurajăm persoanele care suferă de atacuri de panică noaptea să caute ajutor profesionist

Este important să conștientizăm faptul că atacurile de panică noaptea sunt o afecțiune serioasă și că trebuie să căutați ajutor profesionist dacă le experimentați. Chiar dacă poate fi dificil să recunoașteți că aveți o problemă sau să admiteți că aveți nevoie de ajutor, trebuie să înțelegeți că aceasta este o etapă importantă în procesul de vindecare.

Dacă experimentați simptome de atac de panică noaptea, este important să discutați cu medicul dumneavoastră de familie sau cu un terapeut pentru a obține ajutor profesionist. Acești specialiști pot efectua o evaluare adecvată și vă pot oferi o recomandare pentru un terapeut specializat în tulburări de anxietate și atacuri de panică.

Este important să căutați un terapeut care are experiență în tratarea atacurilor de panică și să urmați tratamentul recomandat de acesta. În general, tratamentul pentru atacurile de panică implică terapia cognitiv-comportamentală, medicamente sau o combinație a acestora. Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta să identificați și să schimbați gândurile negative sau distorsionate care contribuie la atacurile de panică. Poți folosi medicamente pentru a ajuta la reducerea simptomelor de anxietate și pot fi folosite în combinație cu terapia cognitiv-comportamentală.

Este important să aveți răbdare și să fiți perseverenți în procesul de tratament. Tratamentul poate dura o perioadă de timp, dar cu ajutorul unui terapeut experimentat și a tratamentului adecvat, puteți reduce și gestiona simptomele de atac de panică noaptea.

În plus, este important să aveți un stil de viață sănătos și să dormiți suficient pentru a preveni atacurile de panică noaptea. Practicarea unor tehnici de relaxare, cum ar fi meditația și respirația profundă, poate ajuta la reducerea stresului și anxietății și poate fi benefică în prevenirea atacurilor de panică.

Sfatul de a urma un stil de viață sănătos pentru a reduce stresul și a preveni atacurile de panică noaptea.

Ai aflat deja că un stil de viață sănătos poate reduce stresul și preveni atacurile de panică noaptea. Dar, cum poți să îți schimbi stilul de viață pentru a avea beneficii reale asupra sănătății tale mintale și fizice?

Primul pas important este să îți faci un plan și să începi treptat. Nu încerca să faci schimbări majore peste noapte. Începe cu mici modificări și construiește în jurul lor. Poți începe prin a face alegeri alimentare mai sănătoase, cum ar fi consumul de fructe și legume proaspete, proteine slabe și carbohidrați complecși. De asemenea, încearcă să reduci consumul de alimente procesate, grase sau bogate în zahăr.

În plus, poți începe să faci mișcare în mod regulat. Chiar și o plimbare de 20-30 de minute pe zi poate avea beneficii semnificative pentru sănătatea ta mintală și fizică. În plus, îți poate ajuta să dormi mai bine noaptea, ceea ce poate ajuta la prevenirea atacurilor de panică.

Un alt aspect important al unui stil de viață sănătos este somnul adecvat. Asigură-te că dormi suficient, de obicei între 7 și 9 ore pe noapte. În plus, încearcă să îți creezi un mediu de somn confortabil, cum ar fi o cameră răcoroasă și întunecată și un pat confortabil. Evită să folosești telefonul sau laptopul înainte de culcare, deoarece lumina albastră poate interfera cu somnul.

Mai mult decât atât, găsirea unor modalități eficiente de a gestiona stresul poate fi foarte benefică pentru prevenirea atacurilor de panică noaptea. Poți încerca tehnici de relaxare, cum ar fi meditația, yoga sau respirația profundă. De asemenea, poți căuta activități care îți aduc bucurie și care te relaxează, cum ar fi cititul, pictura sau gătitul.

Nu uita să îți acorzi timp pentru tine și să fii blând cu tine însuți. Nu trebuie să îți faci griji dacă nu reușești să faci toate schimbările deodată. Fiecare pas mic contează și poate avea un impact pozitiv asupra sănătății tale mintale și fizice.

Sper că aceste sfaturi te vor ajuta să îți schimbi stilul de viață și să previi atacurile de panică noaptea. Nu uita că, dacă simți că ai nevoie de ajutor suplimentar, poți căuta întotdeauna asistență profesională de la un terapeut sau medic specializat în tulburările de anxietate.

 

RESURSE:

1. https://www.semanticscholar.org/paper/Effect-of-breathing-exercises-on-respiratory-and-in-Maleki-Ravanbakhsh/f5686cf9e8076bb700626f248b2c7d9301208fa3
2. https://www.semanticscholar.org/paper/Self-Regulation-of-Breathing-as-a-Primary-Treatment-Jerath-Crawford/1b03f05b7eb585f049574954ca86756b7e184dd2
3. https://www.semanticscholar.org/paper/Efficacy-of-progressive-muscle-relaxation-training-Chen-Chu/d4c3418c4558783c3dce20bdb5d533f78aa8219b

Depresia poate fi o afecțiune debilitantă și în multe cazuri, greu de înțeles. Se manifestă diferit de la persoană la persoană, iar simptomele pot fi adesea confundate cu ale altor tulburări.

Indiferent de caz și circumstanțe, depresia poate fi extrem de dificil de gestionat pentru oameni și poate afecta semnificativ calitatea vieții lor. În acest articol, vom explora simptomele comune ale acesteia și cum se manifestă de obicei.

Depresia nu este doar “tristețe”. Este o tulburare psihică serioasă care necesită tratament medical profesionist pentru a fi gestionată corespunzător.

Simptomele depresiei pot varia în intensitate, de la ușoare până la severe, însă toate prezintă același tip de comportament neobișnuit și schimbare a dispoziției mintale, emoționale, fizice.

Dacă ați mai experimentat stări depresive în trecut și sunteți îngrijorat, este important să-i recunoaşteţi semnele din timp pentru a putea lua mai departe măsuri concrete.

 

Cum Se Manifestă Depresia

Depresia poate fi o afecțiune dificil de înțeles de către cei apropiați și dificil de gestionat de către cel care suferă. Simptomele depresiei pot include schimbări ale dispoziției sau a stării generale, pierderea interesului pentru activitățile obișnuite și modificări ale comportamentului social și alimentar.

Printre simptomele fizice se numără oboseala, probleme de somn și dureri cronice nedefinite.

De asemenea, persoanele cu depresie pot prezenta sentimente persistente de vinovăție, anxietate și incapacitatea de a se concentra. Adesea se manifestă și gânduri negative despre viaţă şi chiar gânduri suicidale.

Persoanele cu depresie au nevoie de sprijin emoţional şi moral, precum şi tratament medicamentos adecvat (dacă este necesar), pentru a reduce simptomele şi pentru a redobândi starea lor normală.

Acordarea unui sprijin emoţional poate face minuni atunci când vine vorba despre recuperare, prin reducerea sentimentelor negative asociate cu depresia și prin crearea unei atmosfere pozitive în care persoana să poată spera din nou la o viaţă fericită și plină de satisfacţii.

10 Simptome Comune ale Depresiei:

1. Tristețe sau sentimente de disperare – Depresia poate provoca tristețe profundă și sentimente de disperare care pot afecta serios calitatea vieții.
2. Schimbări de apetit și greutate – Persoanele cu depresie pot avea probleme cu apetitul și pot pierde sau câștiga în greutate.
3. Insomnie sau somn excesiv – sunt două simptome comune ale depresiei.
4. Oboseală și lipsă de energie – Persoanele cu depresie pot resimți oboseală și lipsă de energie constantă.
5. Sentimente de inutilitate sau vinovăție –  sentimente de inutilitate sau vinovăție fără un motiv aparent.
6. Dificultăți de concentrare sau de luare a deciziilor – Depresia poate afecta abilitatea persoanei de a se concentra și de a lua decizii importante.
7. Izolare socială – Persoanele cu depresie pot fi retrase și pot evita activitățile sociale.
8. Gânduri suicidale sau tentative de sinucidere – Toate acestea sunt simptome grave ale depresiei care necesită ajutor medical imediat.
9. Agitație sau iritabilitate – Persoanele cu depresie pot fi agitate sau iritabile fără un motiv aparent.
10. Pierderea interesului sau a plăcerii în activitățile obișnuite – Persoanele cu depresie își pot pierde interesul și plăcerea în activitățile pe care le-au iubit înainte.

 

Depresia Postnatală

Depresia postnatală este o formă de depresie care poate apărea la câteva zile sau chiar la câteva săptămâni după naştere.

Simptomele pot fi similare cu cele ale depresiei obișnuite, dar există, de asemenea, altele specifice pentru această afecțiune.

Printre simptomele comune se numără sentimente de tristeţe și anxietate cronică, pierderea interesului faţă de activități plăcute și probleme cu somnul.

De asemenea, mamele pot prezenta sentimente intense de vinovăție și lipsa energiei. Mai mult decât atât, există un risc mai mare de gânduri suicidale în cazul persoanelor cu depresie postnatală.

Mamele, partenerii, familia apropiată trebuie cu toții să învețe să recunoască aceste simptome din timp, pentru ca mamele să înceapă tratamentul adecvat, pentru a putea profita din plin de experienţele minunate pe care le oferă maternitatea.

Acordarea unui sprijin emoțional din partea familiei și prietenilor poate face minuni pentru recuperarea unei mame afectate de depresia postnatală și îi va da optimismul necesar pentru a se bucura din nou de viață alături de cei dragi.

 

Cum se manifestă depresia postnatală

Există mai multe cauze și factori de risc ai depresiei postnatale, inclusiv:

▪️ Schimbările hormonale – Schimbările hormonale care au loc după naștere pot afecta semnificativ starea de spirit generală a mamei.

▪️ Istoricul medical – Femeile care au avut antecedente de depresie sau alte probleme de sănătate mintală prezintă un risc mai mare de a dezvolta depresie postnatală.

▪️ Lipsa de sprijin social – Femeile care se simt izolate sau care nu au sprijinul de care au nevoie pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta depresie postnatală.

▪️ Stresul – Nașterea unui copil poate fi foarte stresantă și poate contribui la dezvoltarea depresiei postnatale.

▪️ Probleme medicale – Problemele medicale, atât pentru mama, cât și pentru copil, pot fi o sursă de stres și pot contribui la dezvoltarea depresiei postnatale.

▪️ Probleme de relație – Problemele de relație cu partenerul sau cu familia pot contribui la dezvoltarea depresiei postnatale.

▪️ Stima de sine scăzută – Femeile care se simt nesigure în privința abilităților lor de a fi mame sau care se simt neadevărate în rolul de mamă pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta depresie postnatală.

Cum să obții ajutor pentru depresia postnatală

Iată câteva modalități prin care puteți obține ajutor:

✔️ Discutați cu medicul dumneavoastră – Acesta poate evalua simptomele și poate recomanda un plan de tratament.

✔️ Căutați ajutor de specialitate – Psihologii specializați în depresia postnatală pot ajuta cu evaluarea și tratamentul potrivit.

✔️ Participați la grupuri de sprijin – Acestea pot oferi sprijin emoțional și informații utile.

✔️ Luați măsuri pentru a vă îngriji de dumneavoastră – Îngrijirea de sine poate include odihnă adecvată, alimentație sănătoasă și activitate fizică regulată.

 

Depresia La Adolescenți

Depresia poate fi dificil de recunoscut în cazul adolescenților, deoarece simptomele pot imita comportamentul normal al unei persoane aflate în această perioadă de creștere.

Uneori, aceste manifestări pot trece neobservate sau sunt considerate ca fiind o parte normală a adolescenței. Cu toate acestea, este important ca semnele depresiei să fie recunoscute pentru a asigura adolescentului un tratament corespunzător.

Printre simptomele tipice ale depresiei la adolescenți se numără sentimentele frecvente de tristete, anxietate și iritabilitate. Acestea sunt adesea însoțite și de probleme cu somnul, pierderea interesului față de activitățile plăcute și modificări în greutate – scădere sau creștere.

De asemenea, adolescenții care suferă de depresie pot prezenta gânduri negative despre ei înșiși, incapacitatea de a lua decizii sau lipsa energiei pentru activități zilnice.

 

Cum se manifestă depresia la adolescenți

Depresia la adolescenți poate fi cauzată de o varietate de factori, printre care se numără:

▪️ Tulburări de anxietate – Adolescenții cu tulburări de anxietate pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta depresie.

▪️ Probleme de relaționare – Adolescenții care au probleme de relaționare cu familia, prietenii sau partenerii lor, pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta depresie.

▪️ Stresul – Stresul poate fi un factor major care contribuie la dezvoltarea depresiei la adolescenți, cum ar fi stresul legat de școală sau problemele de acasă.

▪️ Antecedente familiale de depresie – Adolescenții care au un istoric familial de depresie sau alte probleme de sănătate mintală pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta depresie.

▪️ Traumă sau pierdere – Trauma, inclusiv abuzul fizic sau emoțional, sau pierderea unei persoane dragi, pot contribui la dezvoltarea depresiei la adolescenți.

▪️ Consumul de droguri și alcool – Adolescenții care consumă droguri sau alcool pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta depresie.

▪️ Boli sau afecțiuni medicale – Adolescenții cu boli sau afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul sau cancerul, pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta depresie.

Cum să obțineți ajutor pentru depresie în cazul adolescenților

Credeți că adolescentul dumneavoastră suferă de depresie? Este important să obțineți ajutor cât de curând posibil. Iată câteva modalități prin care puteți obține sprijin:

✔️ Consultați un medic sau un specialist în sănătate mintală – Aceștia pot evalua simptomele și pot recomanda un plan de tratament.

✔️ Găsiți un terapeut sau consilier specializat în tratarea depresiei la adolescenți – poate ajuta cu evaluarea și tratamentul.

✔️ Implicați-vă în grupuri de sprijin – Acestea pot oferi sprijin emoțional și informații utile.

✔️ Încurajați adolescentul să se îngrijească pe sine – Îngrijirea de sine poate include odihnă adecvată, alimentație sănătoasă și activitate fizică regulată.

Este important ca parintii sa fie atenți la schimbările în comportamentul adolescentului și să ofere suport emoțional și sprijin pe măsura ce înaintează prin această provocare.

Această afecțiune trebuie să fie abordată cu profesionalism medical pentru un tratament adecvat și pentru a le permite copiilor să-și reia viața normală cât mai curând posibil.

 

Concluzie

Depresia poate avea un impact semnificativ asupra vieții unei persoane. Manifestările sale sunt aproape întotdeauna diferite, în funcție de vârstă și circumstanțe.

Pentru adulți, simptomele depresiei includ modificări ale dispoziției și pierderea interesului pentru activități obișnuite, precum și alte simptome somatice și emoționale.

Depresia postnatală se manifestă de regulă prin stări de tristețe și anxietate persistente, precum și alte simptome fizice.

La adolescenti, simptomele depresiei sunt adesea mai subtile decât la adulți, cum ar fi lipsa energiei sau schimbări bruște ale dispoziției.

Este important să ne dăm seama că depresia este o problemă reală care poate afecta o persoană în diverse feluri. Nu există o metodă simplă pentru a gestiona această tulburare; însă cu un tratament adecvat și sprijin din partea celor dragi, depresia poate fi gestionată eficient.

Prin recunoașterea precoce a acestei tulburări și prin utilizarea mijloacelor adecvate, recuperarea poate fi accelerată semnificativ, iar viața persoanei poate fi îmbunătățită în consecință.

 

---

Referințe

Beekman, A.T., Copeland, J., & Prince, M.J. (1999). Review of community prevalence of depression in later life. British Journal of Psychiatry, 174, 307 – 311.

Britton, J.R. (2008). Maternal anxiety: course and antecedents during the early postpartum period. Depression and Anxiety, 25.

Fombonne, E., Wostear, G., Cooper, V., Harrington, R.C., & Rutter, M.L. (2001). The Maudsley long-term follow-up of child and adolescent depression. British Journal of Psychiatry, 179, 210 – 217.

Terapia Cognitiv Comportamentală

 

Terapia cognitiv comportamentală (TCC) este o formă de tratament psihologic bazată pe teoria cognitivă și pe terapia comportamentală. Acest tip de terapie este folosit pentru a trata un număr mare de tulburări, printre care și depresia și anxietatea. Este o modalitate eficientă de a schimba gândirea și comportamentul unei persoane, reducând simptomatologia asociată cu afecțiunile mentale.

Aceasta se concentrează pe schimbarea modului în care gândim, simțim și acționăm și are în sine scopul de a ne ajuta să ne schimbăm felul care reacționăm, ajutând la gestionarea mai eficientă a problemelor emoționale și comportamentale precum furie, teamă, panică, anxietate, etc.

TCC se concentrează în primul rând pe înțelegerea cauzelor profunde ale simptomelor mintale, emoționale și fizice. În al doilea rând, se axează pe schimbarea modului de gandire și a comportamentului persoanei respective, reușind să identifice gândurile distructive sau nerealiste care contribuie la simptomele negative, și contribuind totodată la reantrenarea minții pentru a adopta perspective pozitive și constructive. De asemenea, persoana are posibilitatea de a-și îmbunătăți abilitățile sociale și emoționale, prin practicarea regulată a unor activități ce fac parte din procesul terapeutic.

Pe lângă acestea, se pot propune o serie de modalități cognitive și comportamentale pentru îmbunătățirea stării mentale și fizice generale. Acestea sunt concepute special pentru situația în care există obiective personale ale clientului, iar scopul lor este acela de a-l face capabil să își atingă obiectivele. Fiecare strategie poate fi furnizată sub forma unei tehnici sau exerciții practice care trebuie urmărite îndeaproape, pas cu pas, sub supraveghere medicală.

 

Cum funcționează terapia cognitiv comportamentală?

Terapia cognitiv comportamentală se concentreazã pe momentul prezent, nu pe trecutul persoanei. Terapeuții folosesc diverse tehnici pentru a-i ajuta pe pacienți să identifice conexiunile între gânduri, sentimente și comportamente și pentru a învăța cum să schimbe modelele nedorite. De exemplu, pacienții își pot monitoriza procesul de gandire negativ și să învețe cum să răspundă corespunzător situațiilor stresante.

Tehnicile cognitive pot include auto-monitorizarea gândurilor, auto-vindecare și restructurare cognitivă – care implică recunoașterea disonanțelor cognitive și înlocuirea lor cu afirmații pozitive. Pe lângă acestea, un psihoterapeut poate folosi tehnici comportamentale precum stimularea expunerii și exercițiile experimentale pentru a trata anumite fobii sau tulburări emoționale severe.

Terapia cognitiv comportamentală se folosește cu succes și are un rol major în tratarea depresiei, anxietății și altor tulburări emoționale și mintale comune. Aceasta poate fi folosită ca o parte importantă dintr-un plan terapeutic mai amplu pentru a trata probleme complexe precum tulburările bipolare și abuzul de substanţe.

De asemenea, poate fi utilizatã ca strategie preventivã pentru a reduce riscurile unei recidive dupã o boalã mentalã stabilizatã prin alte metode terapeutice. Cu toate acestea, cea mai bunã strategie va depinde adesea de circumstanţele individuale ale pacientului şi ar trebui discutatã cu un psihoterapeut sau specialist, astfel încât aceasta sã poatã fi adaptatã cât mai bine nevoilor tale specifice.

În următoarea secţiune vom explora opțiunile disponibile atunci când vine vorba de psihoterapie sub forma unui pas următor spre examinarea modurilor prin care putem obține tratament optim pentru problemele mentale ale fiecăruia dintre noi.

 

Psihoterapia

De-a lungul anilor, psihoterapia s-a dezvoltat pentru a răspunde nevoilor oamenilor. Se pot include diverse forme de psihoterapie și tehnici care servesc scopuri diferite și sunt adaptate nevoilor și obiectivelor individuale ale pacientului. Psihoterapia este un proces terapeutic ce te poate ajuta să înțelegi mai bine sentimentele și gândurile tale și să dezvolți abilități utile pentru gestionarea problemelor personale sau profesionale.

Unii psihoterapeuți şi terapeuţi folosesc o abordare integrativă, care combină diferite tehnici din mai multe forme de terapie. Aceasta se poate dovedi eficientă în tratarea unor tulburări complexe și dificile, precum depresia severă sau anxietatea generalizată. O altă abordare poate fi orientată spre problemele specifice ale pacientului și poate folosi tehnici specifice din terapiile cognitive comportamentale, cum ar fi expunere la stimulul ce provoacă teamă și auto-monitorizare.

Terapeutul va lucra cu tine pentru a identifica modalitățile cele mai potrivite nevoilor și obiectivelor tale, pentru a putea obține rezultatele dorite. Acesta va evalua starea ta emoțională și cognitivă actuală, istoricul medical și personalitatea ta – toate acestea sunt utilizate în vederea determinării tipului de tratament adecvat pentru tine.

De aceea, este important că tu și terapeutul tău să fiți capabili să comunicați deschis și onest despre experiențele tale, astfel încât terapeutul să poată înțelege nevoile prioritare în cazul tău specific – poate fi vorba de furie în exces, panică, probleme sociale, un sistem de gândire deficitar, etc.. Acest lucru va permite terapeutului să se concentreze pe tratamentele care vizează aceste nevoi esențiale ale tale, oferindu-ți cea mai bună șansă de succes în obținerea rezultatelor dorite.

Având aceste informații la îndemână, putem trece acum la explorarea modurilor prin care procesul terapeutic cognitiv-comportamental poate contribui la îmbunătățirea sănătății mintale generale a fiecăruia dintre noi.

 

Psihoterapia Cognitiv Comportamentală

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o formă de psihoterapie eficientă, recomandată pentru a trata diverse afecțiuni mintale, dar și pentru a ne îmbunătăți stilul de viață general. De ce? Pentru că TCC oferă următoarele beneficii:

1. Abordează problemele de comportament din punct de vedere practic și oferă tehnici utile pentru modificarea gândurilor negative care produc aceste comportamente.

2. Se concentrează pe prezent și pe soluționarea problemelor, în loc să exploreze trecutul sau să cauzeze “introspecții” de durată.

3. Abordarea este orientată spre stabilirea de obiective și scopuri clare, astfel încât progresul poate fi monitorizat cu ușurință – pacientul poate vedea rezultatele benefice ale terapiei în mod concret și rapid.

Prin urmare, TCC poate oferi un număr mare de beneficii și pacienților și medicilor lor. Cu toate acestea, este important ca serviciul de psihoterapie cognitiv-comportamental să fie accesibil tuturor celor care au nevoie – iar aceasta aduce cu sine provocări suplimentare în furnizarea unui tratament eficient și accesibil tuturor pacienților, indiferent de situația lor financiară.

 

Serviciul De Psihoterapie Cognitiv Comportamentală

Serviciul de psihoterapie cognitiv comportamentală oferă oportunități pentru cei care caută tratament pentru afecțiuni mintale, însă poate fi dificil de accesat pentru unii oameni. Acest lucru se datorează faptului că pacienții pot avea dificultăți în a găsi un terapeut local și/sau pot avea dificultăți financiare în obținerea terapiei.

Din aceste motive, serviciile de psihoterapie online – cum ar fi terapia prin video sau prin e-mail – sunt o modalitate eficientă și convenabilă de a oferi acces la terapia cognitiv comportamentală tuturor celor care au nevoie.

Pe lângă nivelul de confort oferit de terapiile online, mai sunt și multe alte avantaje. De exemplu, terapeuții care oferã ședințe online pot lucra cu mai mulţi pacienţi într-un interval de timp mai scurt, ceea ce poate face ca serviciile lor sã fie mai ieftine decât cele din cabinete, și chiar sã permitã accesul la tratamente pentru pacienţii cu venituri mici sau medii. În plus, această abordare poate permite terapeuților să obțină feedback rapid și să se concentreze pe soluționarea problemelor specifice ale pacienților lor într-o manieră ușoară și eficientă.

Terapiile online nu numai că fac serviciile de psiholog și psihoterapie mai accesibile și eficiente, ci și mai convenabile și confortabile pentru pacient. Unele studii au arătat că unele persoane preferă să participe la ședințele lor prin intermediul internetului decât să se prezinte la cabinetul psihoterapeutului, deoarece acestea oferă un nivel suplimentar de confidențialitate și confort în cadrul tratării problemelor personale.

Astfel, terapiile online pot reprezenta o modalitate excelentă de a asigura accesibilitate și confort tuturor celor care au nevoie. Următorul pas este acela de a investiga cât mai mult avantajele și limitările acestei tehnologii moderne pentru a vedea dacă poate fi folosită în mod adecvat pentru tratamentele necesare fiecare pacient în parte.

 

Psihoterapie Online

În plus față de confortul și accesibilitatea oferite de terapiile online, acestea aduc și alte beneficii. De exemplu, tratamentele online pot fi mai eficiente decât cele bazate în cabinete, deoarece se poate lucra mai rapid și cu un nivel mai înalt de detaliere.

De asemenea, terapia prin internet oferă un sentiment de anonimitate pentru cei care doresc să participe la ședințele lor fără să se prezinte la cabinetul terapeutului. Acest lucru poate facilita discuțiile pe subiecte personale sau delicate și poate ajuta la crearea unei atmosfere relaxante pentru pacient.

Terapiile online oferă, de asemenea, flexibilitate crescută în ceea ce privește programările și numărul ședințelor necesare pacienților. Sesiunile pot fi planificate rapid și ușor prin intermediul platformelor web specifice, iar acestea nu sunt limitate la orele regulare din zilele lucrătoare, astfel încât pacienții își pot programa întâlnirile în funcție de preferințele și programul lor individual.

De asemenea, terapia online permite o eficientizare subtilă a proceselor interne ale terapeuților. În loc să utilizeze timpul alocat ședințelor pentru evaluarea pacienților și documentarea istoricului medical al acestora, terapeuții se pot concentra asupra problemelor specifice și soluționării lor în cel mai scurt timp posibil. Acest lucru reduce costurile tratamentelor și poate face ca aceste servicii să fie mai ieftine decât cele din cabinete și chiar sã permitã accesul la tratamente pentru pacienţii cu venituri mici sau medii.

Prin urmare, terapiile online reprezintă o modalitate modernă și convenabilă de a oferi acces și confort tuturor celor care au nevoie de TCC – iar prin investiția constantă în această tehnologie putem asigura că beneficiem din plin de avantajele pe care le oferă această abordare modernă a psihoterapiei.

 

Întrebări frecvente despre Terapia cognitiv comportamentală

Care sunt beneficiile terapiei cognitiv-comportamentale?

Un beneficiu major al TCC este capacitatea sa de a ajuta oamenii să gestioneze anxietatea și depresia. Acest tip de terapie s-a dovedit a fi foarte eficient în reducerea simptomelor asociate cu aceste tulburări. Persoanele care beneficiază de tratament TCC raportează adesea că se simt mai încrezătoare, mai motivate și mai capabile să facă față situațiilor dificile. În plus, cercetările au constatat că TCC poate reduce nivelul de stres al persoanelor, ajutându-le să dezvolte mecanisme de adaptare mai sănătoase.

Un alt beneficiu al TCC este capacitatea sa de a îmbunătăți relațiile. Acest tip de terapie îi ajută pe oameni să examineze cauzele care stau la baza conflictelor lor cu ceilalți, permițându-le să comunice mai eficient. Ca urmare, relațiile tind să devină mai pozitive în timp, pe măsură ce sunt abordate problemele de comunicare. Mai mult, cei care se angajează într-un tratament TCC constată adesea că devin mai conștienți de modul în care interacțiunile lor cu ceilalți afectează ambele părți implicate.

În aceeași măsură TCC poate ajuta persoanele să își atingă obiectivele personale, cum ar fi găsirea unui loc de muncă sau gestionarea mai bună a finanțelor personale. Prin identificarea tiparelor distructive de gândire sau comportament legate de atingerea obiectivelor, oamenii pot crea strategii pentru a-și atinge obiectivele în moduri mai sănătoase. Pe lângă aceasta, TCC poate contribui la dezvoltarea unor abilități precum rezolvarea problemelor, abilități ce pot fi aplicate în diverse domenii ale vieții, inclusiv la locul de muncă sau la performanța academică și școlară.

Așadar, terapia cognitiv comportamentală oferă o serie de beneficii cum ar fi îmbunătățirea rezultatelor în materie de sănătate mintală și relații interpersonale mai sănătoase. În plus, aceasta oferă instrumente practice care le permit indivizilor să își atingă obiectivele personale, gestionând în același timp eficient nivelul de stres.

 

Cât durează de obicei terapia cognitiv comportamentală?

Durata poate varia în funcție de individ și de nevoile acestuia. Este posibil ca unele persoane să să aibă nevoie de o intervenție mai scurtă, care ar putea dura 6-8 săptămâni. În acest timp, clienții vor învăța diferite tehnici și strategii pentru a face față problemelor lor, pentru a crea schimbări pozitive în viața lor.

Durata tratamentului depinde, de asemenea, de tipul de problemă cu care se confruntă clientul. De exemplu, o persoană care se luptă cu anxietatea sau depresia poate avea nevoie de mai mult de 12 săptămâni de terapie; cineva care se confruntă cu forme mai ușoare de anxietate sau depresie poate găsi o ameliorare vizibilă a simptomelor după doar câteva ședințe. În plus, terapeutul și clientul trebuie să decidă împreună durata tratamentului necesar pentru situația particulară a clientului.

Trebuie remarcat faptul că efectele terapiei cognitiv-comportamentale nu apar peste noapte; este nevoie de timp și angajament din partea ambelor părți implicate pentru a vedea rezultate pozitive. Prin urmare, atunci când te gândești dacă acest tip de terapie este sau nu potrivit pentru tine, este important să incluzi cât de mult timp și efort ești dispus să investești înainte de a lua o decizie.

SUGESTIE: Asigură-te că găsești un terapeut specializat în terapia cognitiv comportamentală, astfel încât să poți profita la maximum de ședințele tale și să te asiguri că obții cel mai bun rezultat posibil din planul tău de tratament.

 

Ce fel de tehnici sunt folosite în terapia cognitiv comportamentală?

În primul rând, terapeuții cognitiv-comportamentali folosesc o serie de tehnici pentru a-i ajuta pe clienți să își înțeleagă tiparele de gândire și comportamentele. Acest lucru include ghidarea acestora în a identifica modul în care gândurile și credințele lor le influențează emoțiile și comportamentul. De asemenea, TCC presupune ajutarea clienților în privința contestării tiparelor de gândire negative și înlocuirii acestora cu unele mai pozitive. În plus, se lucrează și la dezvoltarea strategiilor de gestionare a stresului, anxietății sau depresiei.

Pe lângă aceste tehnici cognitive, TCC include și tehnici comportamentale, cum ar fi terapia de expunere și abilitățile de rezolvare a problemelor. Terapia de expunere îi ajută pe oameni să își confrunte temerile prin expunerea treptată la situațiile de care se tem cel mai mult. Abilitățile de rezolvare a problemelor este un proces prin care clienții învață cum să identifice problemele din viața lor și să creeze soluții pentru a le rezolva.

Acestea sunt doar câteva exemple de tipuri de tehnici utilizate în terapia cognitiv comportamentală; există multe altele care pot fi folosite în funcție de nevoile individuale. Terapeuții pot folosi și alte abordări, cum ar fi meditația de tip mindfulness sau interviul motivațional, ca parte a planurilor de tratament TCC. Indiferent de tehnica folosită, scopul este întotdeauna de a ajuta clienții să dobândească o înțelegere a propriilor procese de gândire, astfel încât să poată gestiona mai bine emoțiile dificile, să-și atingă diverse obiective și să facă alegeri de viață mai sănătoase.

 

Care este costul terapiei cognitiv-comportamentale?

Mulți oameni au auzit de terapia cognitiv-comportamentală (TCC), dar cât costă aceasta? Costul TCC depinde de o varietate de factori, cum ar fi tipul de tratament, nivelul de experiență al terapeutului și locația.

În general, sesiunile de TCC se desfășoară de obicei în persoană, cu un profesionist în domeniul sănătății mintale. În funcție de nivelul de experiență al acestuia și de zona în care practică, prețurile pot varia între 250 și 350 de ron per ședință. Unii practicieni oferă chiar planuri de plată pentru a face tratamentul mai accesibil pentru cei care au cea mai mare nevoie.

Pe lângă sesiunile în persoană, există și opțiuni online disponibile pentru cei care nu pot accesa serviciile tradiționale de terapie. Mulți terapeuți din mediul online oferă servicii de abonament care permit persoanelor să acceseze un număr nelimitat de ședințe la un cost mai mic decât serviciile tradiționale. Există, de asemenea, aplicații și site-uri web care oferă materiale și exerciții TCC autoghidate, fără niciun cost sau cu o taxă lunară redusă.

Indiferent de opțiunea pe care o alegi, este important să găsești un terapeut care are experiență în TCC și care îți poate oferi îngrijire și îndrumare de calitate. Cercetarea cu atenție a diferitelor opțiuni te poate ajuta să te asiguri că obții cel mai bun raport calitate-preț pentru buzunarul tău, profitând în același timp de toate beneficiile terapiei.

 

Când este necesar să apelez la un psiholog de terapie cognitiv comportamentală?

Există multe situații în care ar putea fi util să apelezi la un psiholog specializat în terapie cognitiv comportamentală . Iată câteva exemple:

• Depresie: Dacă experimentezi simptome de depresie, cum ar fi tristețe persistentă, pierderea interesului sau plăcerii în activități, tulburări de somn și alimentație, sau sentimente de neajutorare sau inutilitate, ar putea fi util să vorbești cu un terapeut specializat. TCC este o abordare eficientă în tratarea depresiei și poate ajuta la identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor negative care contribuie la starea depresivă.
• Anxietate: Dacă ai anxietate, cum ar fi atacuri de panică, fobii, tulburare obsesiv-compulsivă sau tulburare de anxietate generalizată, terapia cognitiv comportamentală poate fi utilă în învățarea abilităților de gestionare a anxietății. Terapeutul te poate ajuta să identifici gândurile și comportamentele care contribuie la anxietate și să înveți modalități de a le schimba.
• Traumă: Dacă ai experimentat un eveniment traumatic, cum ar fi un accident, un act de violență sau o pierdere importantă, terapia cognitiv comportamentală poate fi de ajutor în tratarea tulburării de stres post-traumatic (PTSD). TCC poate ajuta la identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor care pot fi legate de traumă și poate ajuta la dezvoltarea abilităților de gestionare a simptomelor PTSD.
• Tulburări alimentare: Dacă ai o tulburare alimentară, cum ar fi anorexia, bulimia sau tulburarea de alimentație compulsivă, terapia poate fi utilă în învățarea abilităților de gestionare a comportamentelor alimentare disfuncționale. Terapeutul te poate ajuta să identifici gândurile și comportamentele care contribuie la tulburarea alimentară și să înveți modalități de a le schimba.
• Probleme de relaționare: Dacă ai probleme în relațiile tale interpersonale, cum ar fi dificultăți în comunicare sau gestionarea conflictelor, terapia cognitiv comportamentală poate fi utilă în învățarea de abilități de comunicare și gestionare a relațiilor interpersonale. Terapeutul te poate ajuta să identifici gândurile și comportamentele care contribuie la problemele de relaționare și să înveți modalități de a le schimba.

 

Cum găsesc pe cineva calificat în terapie cognitiv comportamentală?

Găsirea unui terapeut calificat este un pas important în începerea unui plan de tratament. Este ideal să găsești pe cineva care cunoaște bine principiile și tehnicile TCC și înțelege cum să le aplice în diferite situații. Așadar, cum procedezi pentru a găsi terapeutul potrivit pentru tine?

Primul pas este să faci câteva cercetări. Alocă-ți puțin timp pentru a afla mai multe despre TCC și despre ceea ce presupune, astfel încât să te poți asigura că terapeutul pe care îl alegi are cunoștințe în acest tip de terapie. De asemenea, poți verifica nivelul de acreditare a terapeutului (certificarea sau licența), și să citești recenzii de la foștii clienți. Acest lucru te va ajuta să te asiguri că selectezi o persoană calificată și competentă.

De asemenea, poți discuta cu medicul tău sau cu un alt furnizor de servicii medicale în vederea recomandărilor. Aceștia ar putea cunoaște terapeuți din zona ta care practică TCC sau te-ar putea îndruma către resurse folositoare. În plus, multe organizații profesionale au directoare care enumeră practicieni certificați în funcție de locație și specialitate; acestea pot fi locuri excelente pentru a începe căutarea unui terapeut.

Odată ce ai identificat câțiva potențiali candidați, următorul pas este programarea unei consultații inițiale cu fiecare dintre ei. În timpul acestei vizite, este important să îți faci o idee despre relația terapeutică – aceasta trebuie să fie confortabilă și să îți ofere sprijin, astfel încât să te simți în siguranță când discuți probleme personale. Pune întrebări despre experiența lor în lucrul cu probleme similare cu ale tale, despre abordarea lor în terapie și despre orice alte considerente care sunt importante pentru tine atunci când iei această decizie. Cu puțină cercetare și diligență, găsirea terapeutului potrivit nu trebuie să fie dificilă; nu te grăbi și selectează pe cineva al cărui set de competențe se aliniază cu nevoile tale.

 

Concluzie

Terapia cognitiv-comportamentală este o abordare bazată pe dovezi pentru tratarea unor serii de probleme de sănătate mintală. Ea poate fi adaptată la nevoile individuale ale fiecărei persoane, cu scopul de a le ajuta să dezvolte abilități și strategii pentru a-și gestiona mai eficient emoțiile și comportamentele. Durata și costul unei intervenții variază în funcție de tipul și gravitatea problemei prezentate, dar, de obicei, ședințele durează între 8 și 20 de săptămâni. În terapia cognitiv-comportamentală se utilizează o gamă largă de tehnici eficiente, printre care am putea enumera rezolvarea problemelor, restructurarea cognitivă și modificarea comportamentului.

Atunci când vrei să mergi la o ședință de psihoterapie cognitiv comportamentală, este important să cauți un terapeut calificat care are experiență de lucru cu problema ta particulară. Terapeuții ar trebui să aibă calificările și experiența corespunzătoare pentru a te ajuta cel mai bine să depășești dificultățile și să îți atingi orice obiectiv. În cele din urmă, dacă simțiți că această abordare ar putea fi benefică pentru tine, atunci merită să explorezi mai departe, astfel încât să poți lua o decizie informată dacă este sau nu potrivită pentru tine.

Terapia cognitiv-comportamentală este structurată pentru a identifica tiparele de gândire și comportamente care pot contribui la suferință sau la dificultăți de funcționare în viața unui om. Aceasta poate ajuta la dobândirea unei mai bune înțelegeri a gândurilor, sentimentelor și comportamentelor, astfel încât experiențele dificile să poată fi gestionate mai eficient. Cu îndrumarea unui terapeut experimentat, această formă de tratament poate oferi schimbări de durată, ajutându-i pe indivizi să dezvolte modalități mai sănătoase de a face față emoțiilor și situațiilor dificile.

Aproape 100.000 de tineri români sunt dependenți de jocuri de noroc, arată un studiu efectuat la finalul anului 2016. Numărul lor, ca și cel al sălilor de joc crește exponențial în fiecare an. Jocurile de noroc sunt privite la început ca o formă de distracție, însă în multe cazuri joaca devine o adicție periculoasă. Dependența de jocuri de noroc este o tulburare de control a impulsurilor. Dacă ești un jucător compulsiv, nu poți controla impulsul de a juca sau paria, chiar și atunci când are consecințe negative pentru tine sau pentru cei dragi.

Nu poți să citești acum? Ascultă acest articol cu ușurință

Ce este dependența de jocuri de noroc?

 Dependența apare atunci când jocurile de noroc trec de la o distracție inofensivă la o obsesie nesănătoasă, cu consecințe grave. Indiferent dacă vorbim despre pariuri sportive, ruletă, păcănele, poker sau sloturi – într-un cazinou sau online – dependența de jocuri de noroc îți poate tensiona relațiile, poate interfera cu munca și poate duce la un dezastru financiar. Dependența de jocuri de noroc  este clasificată ca o tulburare de control a impulsurilor. Dacă ești un jucător compulsiv, vei juca indiferent de consecințe – chiar și atunci când știi că șansele sunt împotriva ta sau că nu îți permiți să pierzi. O dependență sau o problemă cu jocurile de noroc este adesea asociată cu alte tulburări de comportament sau dispoziție. Mulți jucători cu probleme suferă, de asemenea, de probleme de abuz de substanțe, ADHD, stres, depresie, anxietate sau tulburări bipolare. Dependența de jocuri de noroc a fost recunoscută ca o tulburare adictivă târziu, în cea de-a cincea ediția a DSM – Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale – abia în 2013. Dependența de jocuri de noroc a fost considerată mult timp o tulburare de control a impulsului asemănătoare cleptomaniei sau piromaniei însă studiile din domeniu au descoperit că persoanele dependente de jocuri de noroc au mai multe caracteristici în comun cu dependenții de droguri și cu alcoolici, atât din punct de vedere al comportamentului lor cât și la nivelul structural al creierului. Aceste descoperiri au revoluționat profund modul în care este percepută dependența de jocuri de noroc conducând totodată și la dezvoltarea unor noi metode de tratament. Principiul de funcționare al adicției Așa cum explică un articol din publicația științifică Scientific American, Asociația Americană de Psihologie (APA) și-a bazat această definire pe studiile din domeniul neuroștiinței care au urmărit schimbările ce au loc la nivelul creierului pe măsură ce dependența de jocuri de noroc se dezvoltă. În mijlocul creierului nostru o serie de circuite cunoscute sub denumirea de “sistem de recompense” conectează diversele regiuni craniene cu rol în memorie, mișcare, plăcere și motivație. Atunci când desfășurăm anumite activități plăcute neuronii din sistemul de recompense secretă dopamină, lucru care ne crește satisfacția și ne încurajează să facem din acea activitate un obicei. Odată cu trecerea timpului, manifestarea regulate a obiceiului nu mai induce același efect puternic de euforie. Creierul se adaptează și nu mai secretă dopamină, apare toleranța și este nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a putea ajunge iar la starea de fericire deplină. În funcție de gradul de severitate al dependenței poate apărea sevrajul și atunci căile neurale care conectează sistemul de recompense cu cortexul prefrontal se slăbesc și datorită faptului că impulsurile sunt controlate de cortexul prefrontal, dependenților le este din ce în ce mai greu să se oprească. Jucătorii de noroc patologici și dependenții de droguri împărtășesc multe din predispozițiile genetice pentru impulsivitate și recompensare. Exact cum dependenții de substanțe au nevoie de doze din ce în ce mai mari la fel și jucătorii de noroc compulsivi se angajează în acțiuni din ce în ce mai riscante. Ambele categorii ajung în sevraj atunci când nu mai primesc ceea ce își doresc.

Cauze si factori de risc

Jocurile de noroc pot duce la o serie de probleme dramatice, dar dependența se poate întâmpla oricui. Nimeni nu poate prezice cine va dezvolta o dependență de jocuri de noroc sau dependență de păcănele. Mulți dintre cei care dezvoltă o dependență de jocuri de noroc sunt considerați oameni responsabili și de încredere, dar unii factori pot duce la o schimbare a comportamentului. De cele mai multe ori, nici ei nu își dau seama când distracția sau relaxarea se transformă în adicție. Factori care pot conduce la dependența de jocuri de noroc:

•   circumstanțe traumatice: divorț, deces în familie, accident, pierderea locului de muncă etc.
•   stresul legat de locul de muncă
•   tulburări emoționale, cum ar fi depresia sau anxietatea
•   singurătate
•   depresie, stări de anxietate sau tulburări de personalitate
•   alte dependențe, cum ar fi drogurile sau alcoolul
•   utilizarea anumitor medicamente, de exemplu, medicamente antipsihotice care au fost corelate cu un risc mai mare de dependență de jocuri de noroc
•   sexul, deoarece este mai probabil să afecteze bărbații decât femeile
•   factori de mediu, cum ar fi prietenii sau oportunitățile disponibile

Studiile au sugerat că persoanele cu tendință de a dezvolta dependențe și care se confruntă deja cu astfel de probleme, pot fi mai expuse riscului. Factorii genetici și neurologici pot juca și eu un rol. Un studiu care a analizat vârsta de debut a tulburărilor de joc a constatat că 69% dintre adolescenți au raportat că au început jocurile de noroc înainte de vârsta de 12 ani. Jocurile de noroc în copilărie și adolescență cresc riscul de a dezvolta dependență de jocuri de noroc la maturitate. Statisticile privind vârsta dependenței de jocuri de noroc indică faptul că un debut mai timpuriu este legat de severitatea crescută a dependenței de jocuri de noroc și, în general, de sănătatea mintală mai slabă. 16-24 de ani Copiii și adolescenții care joacă jocuri de noroc online gratuite au mai multe șanse să ajungă să parieze ca adulți. Aproximativ 1 din 25 de adolescenți au o problemă cu jocurile de noroc 25 – 45 de ani Jocurile de noroc compulsive sunt cele mai frecvente la persoanele mai tinere și de vârstă mijlocie De la 45 de ani în sus Adulții mai în vârstă pot fi mai vulnerabili la jocurile de noroc compulsive dacă experimentează singurătate sau izolare. S-a constatat că această grupă de vârstă nu are dificultăți deosebite în privința jocurilor de noroc ca dependență și în înțelegerea acesteia ca pe o afecțiune tratabilă. Majoritatea persoanelor din această grupă de vârstă consideră că jocurile de noroc compulsive sunt o deficiență morală.

Simptome dependența jocuri de noroc

Jocurile de noroc reprezintă o activitate diversă, astfel încât există și diferite tipuri de dependență de jocuri de noroc. Nu este întotdeauna evident momentul când individul devine dependent. Contrar credinței populare, jocurile de noroc nu se limitează la mașinile de joc, cazinourile sau cărțile de joc. Achiziționarea de bilete la loterie, participarea la tombole sunt de asemenea forme de jocuri de noroc, chiar dacă prezintă mai puține riscuri de adicție. Jocurile de noroc reprezintă un fenomen pe care îl întâlnim în diverse forme. Oamenii pariază pentru meciuri sportive, joacă în cazinouri, în online sau privat cu prietenii. Câștigul sau pierderea implica bani, posesiuni și chiar efecte non-fizice ca mândria, timpul sau favorurile. Definiția ‘’jocurilor de noroc”  ar putea să fie “asumarea riscului în speranța unui rezultat dorit”. Jocurile de noroc se bazează pe așteptări, pe speranță, pe dorință, dar mai presus de toate, se bazează pe mult noroc. Din păcate, șansele sunt mereu împotriva jucătorului, pentru fiecare victorie vor fi multe pierderi. Însă cei mai mulți jucători își amintesc doar victoriile, acel sentiment de euforie, și la fel ca un dependent de droguri, vor face orice pentru a obține iar și iar acel sentiment, cu orice preț. Cu cât vor pierde mai mult, cu atât își doresc să joace mai mult pentru a atinge iar starea euforică a câștigului. Și așa se instalează dependența de jocuri de noroc. Dr. Timothy Fong, profesor de psihiatrie la Universitatea din California, este co-director al unui program de studii specializat în studiul jocurilor de noroc. El descrie simptomele principale ale dependenței de jocuri de noroc prin:

•   distorsiuni cognitive
•   comportament impulsiv
•   pierderea controlului și continuarea jocului în ciuda înregistrării unor pierderi foarte mari

Acest tip de comportament nu este normal și nu face parte din activitatea de tip recreațional. Dependența de jocuri de noroc este deseori clasificată ca o “boală ascunsă”, deoarece nu există semne sau simptome fizice evidente, cum se întâmplă în cazul altor dependențe. Este posibil să ai o problemă cu jocurile de noroc dacă:

•   Simți nevoia să ascunzi pasiunea pentru jocurile de noroc. Joci în secret sau minți în legătură cu cât de mult pariezi, simțind că alții nu vor înțelege sau speri că îi vei surprinde la un moment dat cu o mare victorie
•   Ai o problemă de control. După ce începi să joci, mai poți pleca sau rămâi până îți termini toți banii?
•   Joci chiar și atunci când nu îți permiți financiar. Folosești banii pentru cheltuielile lunare, casnice, de hrană și confort pentru a continua jocul.
•   Familia și prietenii sunt îngrijorați și nu înțeleg pasiunea și controlul pe care tu îl afișezi. Negarea este un efect normal în cazul adicției de jocuri de noroc.
•   Ești preoupat de jocurile de noroc, cum ar fi planificarea constantă a modului de a obține mai mulți bani din jocuri de noroc.
•   Trebuie să pariezi cu sume bani tot mai mari pentru a obține același senzație de satisfacție.
•   Încercarea de a controla, reduce sau opri jocurile de noroc, fără succes. Te simți neliniștit sau ușor iritabil atunci când încerci să reduci jocurile de noroc.
•   Încercarea de a recupera banii pierduți jucând mai mult (urmărind pierderile)
•   Periclitarea sau pierderea unor relații importante, a unui loc de muncă sau a oportunităților de muncă din cauza jocurilor de noroc

Fă testul dependenței jocurilor de noroc

   

 Diagnostic pentru dependența jocurilor de noroc

Pentru un diagnostic al dependenței de jocuri de păcănele (și orice alte jocuri de noroc), DSM-5   (Manual de Diagnostic si Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale)  afirmă că o persoană trebuie să arate sau să experimenteze cel puțin patru dintre următoarele simpome în ultimele 12 luni:

•   Nevoia de a paria cu sume tot mai mari de bani pentru a resimți entuziasmul inițial.
•   Stare de neliniște și iritabilitate dacă încearcă să se oprească din a juca.
•   Încercări repetate nereușite de a opri, controla sau reduce jocurile de noroc.
•   Gânduri obsesive și planuri legate de jocurile de noroc.
•   Practică jocuri de noroc pentru a depăși stări neplăcute de singurătate, supărare, anxietate și depresie.
•   Revenirea la jocuri de noroc deși a pierdut sume semnificative de bani
•   Ascunderea obiceiului de a juca
•   Probleme în relațiile personale, sociale și profesionale din cauza jocurilor de noroc

Dependența de păcănele e boală psihică?

Începând cu anul 2013, DSM-5  a inclus dependența de jocuri de noroc ca o tulburare diagnosticabilă. Asta înseamnă că există suficiente dovezi de sprijin prin cercetări și studii, că tulburarea jocurilor de noroc nu este o lipsă de voință, ci este o afecțiune de sănătate mintală care poate fi ajutată cu un tratament profesional. Ca orice tulburare de sănătate mintală, știm acum că persoanele care se luptă cu problemele de joc nu sunt slabe. Se luptă cu păcănelele sau jocurile de noroc la fel cum o persoană se poate lupta cu alcoolul sau consumul de droguri. Atât persoana care se luptă cu tulburarea jocurilor de noroc, cât și persoana care se luptă cu alcoolismul se luptă de fapt cu o dependență. Studiile arată că majoritatea celor care se confruntă cu dependența de jocuri de noroc, au o istorie de viață dezordonată și experiența altor tulburări. Pe lângă lupta cu jocurile de noroc:

•   Peste 60% au, de asemenea, o tulburare de personalitate,
•   Peste 49% au, de asemenea, o tulburare de dispoziție,
•   Peste 41% au, de asemenea, o tulburare de anxietate,
•   Aproape 37% dintre cei care se confruntă cu o dependență de jocuri de noroc au și gânduri suicidare.

Toate comportamentele compulsive au origini sociale, psihologice și biologice. Semnificația socială și acceptarea de către ceilalți sunt importante pentru noi toți, iar pentru jucătorii compulsivi acestea pot fi găsite în sălile de jocuri virtuale, cazinourile reale, casele de pariuri și așa mai departe. Jocurile de noroc schimbă, de asemenea, modul în care ne simțim psihologic și social. Ne permite să evadăm din viața noastră normală și din luptele de zi cu zi pe care le trăim. În perioada în care jucăm mintea noastră este ocupată cu cote, pariuri, curse, acțiunile altor jucători, rularea cărților și așa mai departe. Poate consuma totul și, prin urmare, oferă o evadare captivantă din viața obișnuită. La nivel biologic, comportamentele compulsive pot avea un efect direct asupra creierului, prin sistemul de recompensare a dopaminei. Acest sistem reglementează răspunsurile noastre la recompense naturale, cum ar fi hrana, sexul și interacțiunea socială. Comportamentele compulsive repetate pot acționa asupra acestui sistem cu o putere și persistență care pot schimba celulele chimic și structural. La rândul său, acest lucru poate avea un efect copleșitor asupra bunăstării generale. Este posibil ca oamenii să nu mai răspundă în mod normal la recompense precum mâncarea, sexul și interacțiunea socială și, în schimb, depind de jocurile de noroc pentru acest sentiment. Prin urmare, jocurile de noroc compulsive se pot dezvolta prin semnificația socială și ușurarea psihologică pe care le oferă. Acest lucru este agravat și de schimbările chimice din creierul nostru care însoțesc aceste experiențe. De fapt, este artificial să separi acești factori, deoarece toți apar simultan pentru jucătorul compulsiv. Semnificația socială, ușurarea psihologică și un sistem de recompensă cu dopamină declanșat pot fi o combinație dificilă de experiențe pentru cei mai rezistenți dintre indivizi.

Internare pentru dependența de jocuri de noroc

Deși dependența de jocuri de noroc este o tulburare gravă, potențial periculoasă, ea poate fi tratată cu o combinație de modalități terapeutice, resurse de recuperare și servicii psihosociale de susținere. Aceste terapii și servicii sunt disponibile prin programe profesionale de tratament specializate în abordarea jocurilor de noroc compulsive, cu sau fără o tulburare de consum de substanțe care apare simultan. Internare pentru dependența de jocuri de noroc poate fi recomandată în cazurile extreme de adicție.

Care sunt efectele negative ale dependenței de cafea și jocuri de noroc asupra sănătății?

Dependența de cafea și jocurile de noroc pot avea efecte negative semnificative asupra sănătății. În cazul dependenței de cafea, simptome precum tremurul mâinilor, neliniștea sau insomniile pot apărea. De asemenea, poate duce la probleme digestive, anxietate sau palpitații. În cazul jocurilor de noroc, dependenta de cafea poate duce la izolarea socială, pierderea timpului și a banilor și creșterea nivelului de stres. Este important să fie conștienți de aceste consecințe și să căutăm modalități de a evita sau gestiona dependențele.

Tratament dependența de jocuri de noroc

Să cauți un ajutor profesional nu este semn de slăbiciune. Terapia îți poate oferi instrumentele și suportul pentru a face față dependenței. Nu există tratament medicamentos care să te ajute să depășești dependența de jocuri de noroc, poți găsi însă suportul necesar în terapie. Personal voi susține întotdeauna căutarea unui ajutor profesionist în situații de dependență.

 Apelează la psiholog

Pentru mulți jucători cu probleme, cea mai mare provocare nu este renunțarea la jocuri de noroc, ci mai degrabă să rămână în recuperare – adică să își ia un angajament permanent de a sta departe de jocuri de noroc. Internetul a făcut jocurile de noroc mult mai accesibile și, recuperarea în urma dependenței de jocuri de noroc mai dificilă. Cazinourile și casele de pariuri online sunt deschise toată ziua, în fiecare zi pentru oricine are un smartphone sau acces la un computer. Menținerea recuperării după dependența de jocuri de noroc este încă posibilă dacă te înconjori de persoane care să te susțină, eviți mediile tentante și site-urile web, cedezi controlul finanțelor (cel puțin la început) și găsești activități mai sănătoase pentru a le înlocui jocuri de noroc în viața ta. Este însă foarte dificil să parcurgi singur acest drum al recuperării, așa că în cazul în care ai o problemă cu dependența de păcănele și jocuri de noroc, un psiholog te poate ajuta să găsești calea spre vindecare. Depășirea unei probleme de jocuri de noroc nu este niciodată ușoară și căutarea unui tratament profesional nu înseamnă că ești slab într-un fel sau nu poți rezolva problemele tale. Dar este important să ne amintim că fiecare jucător este unic, deci ai nevoie de un program de recuperare adaptat în mod specific nevoilor și situației tale.  Tratamentul psihologic pentru afecțiunile de bază care contribuie la dependența de  jocuri de noroc – inclusiv abuzul de substanțe sau probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea, tulburare obsesiv compulsivă sau ADHD- ar putea include terapie, medicamente și modificări ale stilului de viață. Terapie cognitiv comportamentală te poate învăța cum să lupți împotriva nevoii de a juca și te poate ajuta să rezolvi problemele financiare, de muncă și de relație cauzate de jocurile de noroc. Principiul de bază al terapiei cognitiv comprtamentale aplicată pentru jocurile de noroc patologice este acela de a identifica gândurile negative, distorsiunile cognitive și percepțiile eronate despre jocurile de noroc care sunt responsabile pentru dependență. Terapia cognitiv comportamentală pentru jucătorii patologici poate apărea într-o varietate de metode, de la terapia individuală la cea de grup. Un psiholog te poate ajuta cu o gamă largă de tehnici, de la didactic la jocul de rol, la credințe și atitudini provocatoare. În general, sunt necesare  de la  8 până la 15 ședințe.

Terapia prin hipnoză pentru jocurile de noroc

Hipnoterapia este o metodă eficientă pentru tratarea dependenței de jocuri de noroc. Hipnoza pentru dependența de jocuri de noroc se concentrează pe schimbarea comportamentelor și a gândurilor nesănătoase, dăunătoare, a raționalizărilor și credințelor false legate de activitate. Prin modificarea proceselor de gândire și canalizarea emoțiilor în moduri diferite, poți învăța cum să-ți depășești comportmentul nociv. Hipnoza funcționează pe fondul unei stări de relaxare indusă și concentrare sporită, în decursul căreia subconștientul primește sugestiile, urmând să le pună în aplicare. Subconştientul este tărâmul emoțiilor, este arhiva amintirilor, este partea care percepe realitatea prin intuiție. Emoțiile sunt în strânsă legătură cu crezurile, valorile noastre. Subconştientul nu judecă faptele aşa cum o face mentalul conştient, el acceptă gândurile transmise din partea conştientului fie că sunt bune sau rele. Subconştientul nu este capabil să facă selecții sau comparații, deci nu poate raționa. Subconştientul este în permanență sensibil la toate sugestiile, fie că ele provin direct de la mintea conştientă, fie din exteriorul subiectului în cauză. Principala funcție a subconştientului este de a ne proteja. Modul în care acesta înțelege şi învață o situație, o întâmplare, influențează reacția viitoare la o situație similară. Atât acțiunile pe care le-ai comis cât şi gândurile pe care le-ai avut în trecut te urmează inconştient producând rezultate bune sau mai puțin bune, în funcție de natura lor. Hipnoza poate fi folosită cu succes ca metodă terapeutică pentru orice dependență (fie ea fizică de un obiect sau emoțională, de o persoană), fobie, frică, dar și pentru rezolvarea unor probleme de sănătate. Ea poate fi însoțită și de alte tehnici adiacente în procesul de vindecare.

Sfaturi pentru depășirea dependenței de jocuri de noroc

Cel mai mare pas care conduce spre depășirea dependenței de jocuri de noroc este realizarea faptului că ai o problemă. Este nevoie de putere și curaj să accepți asta, mai ales după ce ai pierdut bani, relații, imagine de-a lungul drumului. Invață să depășești momentele, sentimentele sau stările neplăcute în moduri mai sănătoase. Te joci atunci când ești singur sau plictisit? Pariezi după o zi stresantă la birou? Da, jocurile de noroc par a fi o modalitate de a calma emoțiile neplăcute. Există însă modalități mai eficiente și în același timp mai sănătoase pentru a gestiona proasta dispoziție, cum ar fi alergarea în aer liber, meditația, desenul sau masajul. Consolidează-ți relațiile. Este greu să lupți singur cu o adicție, de orice fel ar fi. Dacă nu vrei/poți/simți că poți apela la un specialist, găsește modalități de a-ți ține familia și prietenii aproape.  Drumul renunțării e la fel de lung ca drumul adicției așa că ai nevoie de sprijin și îndrumare. Internetul a făcut jocurile mult mai accesibile și devine astfel mai greu să renunți sau să eviți recidiva. Cazinourile online și casele de pariuri sunt deschise întotdeauna, în fiecare clipă pentru orice posesor de smartphone.  Așa că e timpul să îți petreci cât mai puțin timp “online” și să renunți la controlul financiar (pe perioada recuperării). Caută ajutor pentru tulburările stării de spirit care apar în urma adicției. Depresia, stresul, abuzul de substanțe sau anxietatea sunt cele mai întâlnite efecte ale depedenței de jocuri de noroc. Chiar și atunci când jocurile de noroc ajung să nu mai facă parte din viața ta, aceste probleme vor rămâne și vor acționa în continuare împotriva ta, deci este important să le abordezi și să le rezolvi.

Dispozitivele mobile au devenit o parte omniprezentă a vieții moderne. Nu numai că servesc ca o modalitate de comunicare, dar acționează și ca instrument de rețea socială, organizator personal, instrument de cumpărături online, calendar, ceas cu alarmă și bancă mobilă. Deși sunt fără îndoială dispozitive benefice, se pare că dependența de telefon și de alte dispozitive digitale a devenit o formă de dependență comportamentală.

Utilizarea frecventă a telefonului mobil are potențialul de a provoca rezultate negative pe termen scurt, cum ar fi distragerea atenției, dar poate avea și consecințe pe termen lung, cum ar fi exacerbarea problemelor existente de sănătate mintală sau dezvoltarea de alte dependențe comportamentale.

Nu poți să citești acum?
Ascultă acest articol cu ușurință

Ce este nomofobia, vibrația fantomă si textrafrenia?

Nomofobia

Tehnologia poate fi o binecuvântare, dar și un blestem. În aceste zile, majoritatea dintre noi suntem conectați constant prin intermediul internetului de mare viteză pe dispozitive mobile sau tablete. Adesea, când acestea ne sunt luate, ajungem cu ușurință să ne simțim anxioși sau nerăbdători.

Dependența de telefon ne poate provoca mult stres, ajungând chiar să suferim de tulburări de anxietate în lipsa dispozitivelor care ne asigură permanenta legătură online.

De fapt, termenul de nomofobie a fost inventat destul de recent pentru a descrie frica de a fi fără telefonul tău. Aceasta include nu doar pierderea, uitarea sau distrugerea telefonului, ci și faptul că în anumite momente nu te afli  în contact cu telefonul mobil.

Atunci când oamenii își pierd telefonul, când mobilul nu mai are baterie sau se află într-o zonă fără semnal, asta poate duce la sentimente de stres și anxietate – sau chiar sentimente de frică sau panică.

Te-ai simțit vreodată îngrijorat sau chiar panicat când nu ți-ai găsit telefonul? Gândul de a fi blocat într-un loc izolat, fără semnal, îți crează un sentiment de teamă?

Dacă da, este posibil să ai unele dintre simptomele nomofobiei.

Termenul  de nomofobie a fost inventat pentru prima dată într-un studiu din 2008, comandat de Oficiul Poștal din Marea Britanie. Într-un eșantion de peste 2.100 de adulți, studiul a indicat că 53% dintre participanți au prezentat dependență de telefon.

Condiția se caracterizează prin sentimente de anxietate atunci când oamenii își pierd telefoanele, rămân fără baterie sau nu au acoperire de semnal.

Studiul a dezvăluit că această teamă poate fi atât de puternică încât mulți oameni nu își opresc niciodată telefoanele, chiar și noaptea sau în perioade în care nu își vor folosi dispozitivele mobile. Nomofobia este caracterizată și de o nevoie exagerată de a ține legătura cu familia și prietenii.

Teama că ar putea pierde o informație este ceea ce îi determină pe atât de mulți oameni să afirme că ar răspunde la un apel sau la un mesaj text chiar dacă se află în mijlocul unei alte activități sau conversații.

Studiul a arătat că oamenii erau deseori dispuși să întrerupă activitățile în desfășurare pentru a răspunde la un apel. Majoritatea dintre participanții la studiu (80%) au fost dispuși să răspundă la un apel în timp ce se uită la televizor, 40% ar răspunde la un apel în timp ce mănâncă, iar 18% ar fi dispuși să răspundă la telefon când se aflau în pat cu o altă persoană.

Într-un studiu din 2015, cercetătorii au identificat câteva dimensiuni cheie ale nomofobiei.

Teama de a nu avea telefonul aproape se concentrează pe:

•       Nepuțința de a comunica cu ceilalți.
•       Senzație generală de deconectare.
•       Incapacitatea de a accesa informații.
•       Lipsa unui confort psihologic.

Toate acestea conduc la o stare de anxietate generală, neliniște, nerăbdare și lipsă de concentrare. Singurul gând care mai stăruie este dorința de a intra cât mai repede în contact cu telefonul.

Persoanele cu nomofobie  își verifică în permanență telefoanele, își duc telefoanele oriunde merg (inclusiv la duș și baia), petrec multe ore pe zi folosind telefoanele și experimentează sentimente de neajutorare și separare în lipsa acestora.

Studiile au arătat că utilizarea frecventă sau compulsivă a telefonului mobil conduce la creșterea nivelului de stres, anxietate și depresie. Utilizarea excesivă a telefonului a fost legată de o serie de efecte negative care includ scăderea rezultatelor școlare, anxietate crescută, satisfacție scăzută a vieții și un sentiment mai scăzut al bunăstării generale.

FĂ TESTUL SI AFLĂ DACĂ EȘTI DEPENDENT DE TELEFON

 

Vibrația fantomă

Un alt fenomen modern este cunoscut sub denumirea de sindrom de vibrație fantomă, în care oamenii cred că telefonul mobil sună sau vibrează atunci când în realitate nu se întâmplă asta.

Se pare că unii oameni sunt atât de îngrijorați că ar putea să piardă un apel sau un mesaj, încât ajung să resimtă  senzațiile pe care le au când le primesc chiar și în lipsa acestora.

La nivel mondial, un număr din ce în ce mai mare de oameni țin telefoanele mobile pe modul vibrații  pentru a avea (aparent!) mai multă liniște.

Dr. Robert Rosenberger a studiat impactul tehnologiei asupra comportamentului nostru la Institutul de Tehnologie din Georgia. El afirmă că detectarea unui telefon cu vibrații a devenit un obicei, iar cea mai mică zvâcnire musculară sau senzația de mișcare a hainelor ar putea fi interpretate în mod greșit ca vibrație a telefonului.

“Prin obișnuința corporală, telefonul tău devine de fapt o parte din tine și ești instruit astfel să percepi vibrațiile telefonului ca un apel sau un mesaj de intrare. Deci, datorită acestor tipuri de obiceiuri, devine foarte ușor să percepi greșit alte senzații similare. “

Textafrenia

O altă tulburare comună de comportament dată de dependența de telefon este textafrenia.

Textafrenia este considerată a fi o combinație de halucinații auditive și amăgire pe care o trăiește individul care crede că a auzit un ton de mesaj text sau simțit că telefonul său vibrează că a primit un mesaj nou, în timp ce în realitate nu se întâmplă asta.

Această tulburare comportamentală nou recunoscută se răspândește foarte repede în rândul adolescenților care folosesc pe scară largă dispozitivele mobile.

Oamenii care suferă de textafrenie de obicei prezintă semne și simptome de anxietate, anorexie, nesiguranță, dezamăgire, depresie, iritare, și stima de sine scăzută.

Deși este o problemă de sănătate mintală nou apărută, doar câteva persoane sunt conștiente de semne și simptome ale textafreniei. Din acest motiv, mulți oameni nu știu că ar putea suferi efectiv de asta.

Cum îți dai seama dacă suferi de textafrenie?

• Dacă ți-ai verificat dispozitivul mobil pentru mesaje text de cel puțin 8 ori într-o oră fără primești vreun mesaj text real, atunci ai putea suferi de textafrenie.
• Dacă ai telefonul pe modul silențios, dar ai senzația că auzi tonul mesajelor,  atunci ai putea să sufere de textafrenie.

Simptomele dependenței de telefon

Teama de a nu avea telefonul mobil în preajmă provine din dependență. Atunci când o persoană se simte dependentă fizic sau mental de orice, nu poate găsi o modalitate de a opri dependența.

Oamenii au tendința de a experimenta această fobie atunci când sunt nesiguri, sau au lipsă de autocontrol și disciplină, se plictisesc cu ușurință sau sunt nerăbdători și nu au alte hobby-uri și puncte de recreere etc.

Oamenii sunt animale sociale care au nevoie de companie constantă și au dorința de a vorbi și de a se conecta cu ceilalți. Prin urmare, această fobie nu este atât de nenaturală, dat fiind faptul că telefoanele mobile sunt ușor disponibile peste tot și utilizate de oameni de toate vârstele.

Dependența de telefon include următoarele simptome comportamentale:

•       Incapacitatea de a-ți opri telefonul;
•       Verificarea în permanență a telefonului pentru mesaje ratate, e-mailuri sau apeluri;
•       Încărcarea bateriei chiar și atunci când telefonul este aproape complet încărcat;
•       Iei telefonul cu tine oriunde mergi, chiar și în baie;
•       Verifici în mod repetat pentru a te asigura că ai telefonul la tine;
•       Ignorarea activităților sau evenimentelor planificate pentru a petrece timpul pe dispozitivul mobil;

Dependența de telefon include următoarele simptome emoționale:

•       Ingrijorare, frică sau panică atunci când te gândești că nu îți poți folosi telefonul;
•       Anxietate și agitație dacă trebuie să pui telefonul jos sau să știi că nu îl vei putea folosi o vreme;
•       Panică sau anxietate dacă nu îți găsești rapid telefonul;
•       Iritație, stres sau anxietate atunci când nu îți poți verifica telefonul;
•       Teama de a nu avea Wifi sau de a nu te putea conecta la o rețea de date mobile;
•       Ești îngrijorat de lucrurile negative care se pot întâmpla dacă nu poți apela la ajutor/ nu te simți în siguranță fără telefon;
•       Stresul de a fi deconectat de la prezența online.

Dependența de telefon include următoarele simptome fizice:

•       Senzația de gheară  în piept;
•       Probleme de respirație normală;
•       Tremurături;
•       Transpirație crescută;
•       Senzație de leșin, amețeală sau dezorientare;
•       Bătăi rapide de inimă.

Utilizarea telefonului sau îngrijorarea că nu ai  telefonul nu înseamnă neapărat că suferi de dependența de telefon. Dar este o idee bună să te gândești serios la această problemă dacă:

• O parte dintre simptomele de mai sus sunt frecvente și persistă pe tot parcursul zilei.
• Îți afectează munca sau/și relațiile.
• Îți îngreunează somnul și procesul de adormire.
• Îți cauzează probleme în activitățile tale de zi cu zi.
• Au un impact negativ asupra sănătății tale sau calității vieții.

 

15 Sfaturi utile cum să scapi de dependența de telefon

87% dintre tinerii adulți spun că preferă să nu-și lase niciodată deoparte smartphone-ul, în timp ce 80% dintre utilizatorii de telefon mobil își verifică telefonul în primele 15 minute de la trezire.

Smartphone-urile sunt menite să ne ajute să ducem o viață mai bună și mai productivă. Dar când cedăm dependenței de telefon, devenim sclavii telefonului nostru. Acest lucru ne afectează relațiile, munca și viața.

Ești dependent de telefonul tău mobil sau cunoști pe cineva care nu poate sta departe de smartphone-ul său?

Indiferent cât de ușoară sau severă este dependența de telefon, iată 15 sfaturi utile prin care o poți depăși. 

1. Dezactivează notificările

Mulți oameni sunt distrași de notificările nesfârșite pe care le primesc de la Facebook, Youtube, Instagram, Spotify și alte aplicații.

Nu trebuie să știi instant dacă cineva „apreciază” ultima ta postare, te urmărește pe Instagram sau îți trimite un e-mail.

Cu cât îți verifici mai des telefonul, cu atât devine mai obișnuit și șansele să crească dependența de telefon se măresc. Deci, dezactivează notificările și te vei simți mai puțin curios să-ți folosești telefonul.

2. Când simți nevoia de a-ți verifica telefonul, închide ochii și respiră adânc

Citești o carte, te uiți la un film sau pur și simplu te pregătești să ieși în oraș… dintr-o dată, simți un îndemn copleșitor de a-ți scoate telefonul și de a-ți verifica fluxul de știri din Facebook.

Cedezi în fața dorinței. Gășești cele mai recente fotografii de vacanță ale unui prieten și comentezi la trei dintre ele. Apoi, mai citești și un articol lung despre viețile ascunse ale supermodelelor. Apoi urmărești un videoclip cu pisici și unul pentru bebeluși.

Înainte de a-ți da seama, au trecut 20 de minute – când intenționai doar să faci o pauză de 3 minute.

Sună familiar?

Îndemnul de a-ți verifica telefonul vine în valuri. Dacă ai voință să te reții câteva zeci de secunde, dorința va trece. Apoi te poți întoarce la ce aveai de făcut.

Iată ce îți recomand: atunci când simți că trebuie să îți verifici telefonul, închide ochii și respiră adânc. Inspiră timp de trei secunde și expiră timp de trei secunde. Dorința va scădea în intensitate.

Dacă dorința este încă acolo, continuă să respiri adânc.

Aceasta este o tehnică simplă, dar puternică, care te poate ajuta să îți  întrerupi dependența de telefon.

3. Șterge toate aplicațiile de socializare de pe telefon

Sună ca o măsură drastică, dar nu este. Vei putea în continuare să accesezi site-urile de socializare prin browserul de internet al telefonului.

YouTube, Facebook, Instagram și Twitter au site-uri web pentru dispozitive mobile. Sigur, experiența web mobilă nu este la fel de simplă ca experiența aplicației. Dar este suficient de bună pentru a-ți satisface dorința ocazională de social media.

În plus, pasul suplimentar de deschidere a aplicației browserului de internet și introducerea adresei URL a site-ului adaugă inconveniențe procesului. Acest lucru te va împiedica să verifici prea des actualizările de pe rețelele sociale.

4. Șterge toate aplicațiile pe care nu le utilizezi

Acest lucru te va ajuta să elimini aglomerația de pe telefon și să reduci timpul petrecut „explorând” prin telefon/ Ca atare, vei fi mult mai aproape de a-ți depăși dependența de telefon.

Ștergerea aplicațiilor neutilizate – sau puțin folosite – eliberează, de asemenea, spațiu de stocare și îmbunătățește durata de viață și performanța bateriei telefonului.

5. Setează limite specifice pentru utilizarea smartphone-ului.

Să-ți spui că ar trebui să „folosesc mai puțin telefonul” nu este eficient, deoarece această expresie este prea generală. Pentru a limita utilizarea telefonului, setează în schimb anumite limite.

Iată câteva limite posibile:

– Nu folosesc telefonul la masa;

– Fără utilizarea telefonului la toaletă;

– Fără utilizarea telefonului la evenimente sociale;

– Fără utilizare a telefonului în timpul conversațiilor fata in fata;

– Nu folosesc telefonul în pat când mă pregătesc pentru somn.

Începe cu ceva ușor și adăugă câte o limită pe lună. De-a lungul timpului, vei vedea o diferență uriașă în tiparele de utilizare a telefonului.

6. Dezactivează conversațiile de grup.

Dezactivează toate chaturile de grup Whatsapp. În acest fel, nu ești bombardat de mesaje pe tot parcursul zilei.

Dacă ești ca majoritatea oamenilor, mesajele pe care le primești în grupurile de whatsapp nu sunt așa importante. Deci, este suficient să citești mesajele din grupuri doar de câteva ori pe zi.

7. Arhivează chaturile inactive.

Utilizatorii de smartphone-uri derulează adesea prin zeci de chat-uri înainte de a-l găsi pe cel pe care îl caută. Pe termen lung, asta înseamnă multă pierdere de timp.

Care este alternativa?

Arhivează chaturile inactive.

Dacă conversația s-a încheiat, arhiveaz-o. Dacă ai în prezent sute de chat-uri în ecranul de pornire al aplicației de mesagerie, ia-ți 10 minute pentru a le parcurge și a le arhiva pe cele inactive.

Vor fi 10 minute bine petrecute!

(Dacă preferi, poți șterge chaturile inactive în loc să le arhivezi. Reține că, dacă ștergi un chat, vei pierde istoricul chatului. Dar dacă arhivați un chat, istoricul chatului va rămâne.)

După ce ai finalizat acest proces, probabil că vei rămâne cu 5 până la 10 chat-uri active pe ecranul de pornire al aplicației de messenger. Acest lucru te va ajuta să găsești mai ușor chat-urile pe care le cauți. De asemenea, va reduce aglomerația din telefon, astfel încât vei fi mai organizat.

Ca atare, vei petrece mai puțin timp procesând mesajele text, ceea ce te va ajuta să îți depășești dependența de telefon.

8. Răspunde la mesaje text doar de trei ori pe zi

În afară de mesajele text urgente de la familie și prieteni apropiați, nu răspunde tuturor mesajelor imediat. Știu că tentația de a răspunde imediat este grozavă, dar trebuie să înveți să te împotrivești.

De ce?

Deoarece este mai eficient să răspunzi la mesaje text în loturi, mai degrabă decât unul câte unul.

Îți recomand să răspunzi la mesaje o dată dimineața, o dată după-amiaza și o dată seara. Acest lucru îți va economisi timp în general și te va împiedica să verifici în mod compulsiv telefonul pentru mesajele la care să răspunzi.

Acest lucru este în concordanță cu obiectivul mai mare: eliminarea dependenței de telefon.

9. Oprește telefonul înainte de a merge la culcare.

Oprește telefonul înainte de culcare și lasă-l să se încarce în afara dormitorului. Poate fi tentant să-ți folosești telefonul în toiul nopții, dar nu vei mai face asta dacă e nevoie de prea mult efort pentru a ajunge la telefon.

10. Folosește un ceas cu alarmă real

Se pare că toată lumea își folosește telefonul ca ceas cu alarmă, nu? Ei bine, poți fi diferit și poți folosi în schimb un ceas cu alarmă.

În acest fel, nu vei avea nicio scuză pentru a nu practica Sfatul # 9. Ceea ce înseamnă că vei fi, de asemenea, pe cale să lupți împotriva dependenței de telefon.

11. Înainte de a începe lucrul, pune telefonul la cel puțin 10 metri distanță de tine

Și mai bine, pune telefonul în afara camerei în care intenționezi să lucrezi. Pentru a elimina complet ispita, oprește telefonul – sau cel puțin pune-l pe modul avion.

Erik Altmann, profesor de psihologie la Michigan State University, a constatat că o întrerupere de doar 2,7 secunde dublează rata de eroare la locul de muncă.

12. Folosește aplicații pentru a urmări și restricționa utilizarea smartphone-ului.

Aceste aplicații rulează în fundal, deci nu îți vor distrage atenția.

13. Poartă un ceas, astfel încât să nu ai nevoie să îți verifici telefonul

Probabil că îți folosești telefonul pentru a afla ora. Dar sunt sigur că ți s-a întâmplat asta …

Te uiți la telefon pentru a vedea ce oră este. În timp ce faci acest lucru, vezi un flux de notificări Facebook și mesaje text. Începi să le parcurgi și, într-o clipită, au trecut 15 minute.

Și tot ce voiai să faci era să dureze două secunde pentru a verifica timpul.

Cum poți să previi acest lucru?

Poartă un ceas. Este atât de simplu, într-adevăr.

14. Vorbește despre decizia ta și solicită ajutorul

Dacă le spui și altora despre decizia ta de a-ți vindeca dependența de telefon și le ceri ajutorul, este mai probabil să reușești. Anuntă-ți familia și prietenii și spune-le că te bazezi pe ei că vor înțelege schimbările tale de comportament legate de comunicarea online.

15. Blochează telefonul cu o parolă deranjant de lungă.

Majoritatea oamenilor își pun o parolă scurtă, astfel încât să poată debloca rapid telefonul. Dar dacă vrei să îți reduci dependența de telefon, setează o parolă lungă, de cel puțin 15 caractere și include simboluri și litere mari.

Inconvenientul deblocării telefonului înseamnă că nu îl vei folosi la fel de mult. Cu alte cuvinte: misiune îndeplinită.

Consecințele dependenței de telefon

Aceste statistici despre dependența de telefon sunt destul de copleșitoare:

•       Utilizatorul tipic de telefon mobil își atinge telefonul de 2.617 ori în fiecare zi. De 2.617 ori!
•       Majoritatea oamenilor, în medie, petrec zilnic 3 ore și 15 minute pe telefoanele lor.
•       Jumătate din toate ridicările de telefon se întâmplă în decurs de 3 minute de la precedenta.

Și impactul acestei utilizări este uluitor:

•       Reducerea calității conversațiilor.
•       Impactul negativ asupra memoriei pe termen scurt și rezolvarea problemelor.
•       Ne afectează negativ tiparele de somn.
•       Rezultând mai multă negativitate, suferință și o recuperare emoțională mai mică la copii.
•       Creșterea obezității.
•       Iar corelația pozitivă dintre dependența de smartphone și depresie este alarmantă.
•       Durerea și disconfortul asociat vizionării unui ecran digital timp de peste 2 ore.

Mulți oameni cred că pot să efectueze mai multe sarcini și să-și folosească telefoanele în timp ce conduc, dar acest lucru provoacă deficiențe semnificative și îi pune pe șofer și pe cei aflați în trafic în pericol.

Cercetările au arătat că trimiterea de mesaje text în timp ce conduci pot fi la fel de periculoasă ca și alcoolul la volan.

De asemenea, se pare că mai multe trăsături și condiții de personalitate au fost asociate cu utilizarea problematică a telefonului mobil.

Aceste trăsături de personalitate includ:

•    stimă de sine scazută;
•    autocontrol redus;
•     anxietate crescută;
•    depresie.

Cercetătorii subliniază că nu este întotdeauna clar dacă problemele legate de utilizarea excesivă a telefonului mobil cauzează aceste condiții sau dacă condițiile în sine îi fac pe oameni mai vulnerabili la suprautilizare.

Când este cazul să te adresezi unui specialist?

Dacă dependeța de telefon începe să îți afecteaze sănătatea, relațiile și responsabilitățile, ar putea fi timpul să faci unele modificări.

Mai întâi, află dacă există îngrijorări adiacente.

Psihologii consideră că persoanele care folosesc compulsiv telefoanele mobile pot încerca să evite problemele din viața lor prea dificile sau complicat de rezolvat.

Deci, unul dintre primele lucruri de luat în considerare este dacă există ceva mai profund care te deranjează. Rezolvarea problemei de bază ar putea fi cheia reducerii anxietății.

Știind ce te deranjează cu adevărat, te poți ajuta să reduci dorința de a scrie,a  cumpăra, fixa, glisa sau posta în mod compulsiv.

Este întotdeauna în regulă să soliciți ajutor atunci când ai de-a face cu orice problemă care te privește sau despre care simți că nu o poți controla.

Dacă observi simptome de dependență de telefon, ai încercat mai multe variante de a o opri și totuși nu reusești, poate fi o idee bună să ceri ajutor.

Utilizarea problematică a telefonului mobil are multe caracteristici în comun cu dependențele comportamentale, cum ar fi jocurile de noroc compulsive, așa că să apelezi la un terapeut pentru ajutor îți poate fi foarte folositor.

Persoanele care dezvoltă un model dependent de utilizare a telefonului suferă de obicei de o pierdere a controlului.

Terapia cognitiv-comportamentală și/ sau hipnoterapia pot fi ambele foarte eficiente pentru a revendica un sentiment de control asupra utilizării telefonului.

 

 

 Ce înseamnă tulburare obsesiv compulsivă?

Tulburarea obsesiv compulsivă (TOC) este o tulburare comună, cronică și de lungă durată, în care o persoană are gânduri incontrolabile, recurente (obsesii) și / sau comportamente (compulsii) pe care simte nevoia să le repete mereu.

Nu poți să citești acum?
Ascultă acest articol cu ușurință

Tulburarea obsesiv compulsivă este una dintre cele mai frecvent întâlnite forme de anxietate, afectând aproximativ 2-3% din populația lumii. Tulburarea obsesiv compulsivă este o nevroză care afectează persoanele de toate vârstele și mediile de viață.

Obsesiile sunt gânduri nedorite, intruzive, imagini care provoacă sau declanșează sentimente extrem de dureroase. Compulsiile sunt comportamentele în care un individ se angajează să încerce să scape de obsesii și / sau să-și reducă suferința.

Cei mai mulți dintre oameni au gânduri obsesive și / sau comportamente compulsive în diverse momente din viața lor, dar asta nu înseamnă că toți avem “TOC”. Pentru a se considera că suferi de tulburare obsesiv compulsivă, acest ciclu de obsesii și compulsii trebuie să fie unul extrem, să îți consume foarte mult  timp și să împiedice activitățile importante pe care le ai de făcut.

Obsesiile

Obsesiile sunt gânduri, imagini sau impulsuri care apar de multe ori și sunt în afara controlului. Persoanele cu tulburare obsesiv compulsivă nu doresc să aibă aceste gânduri, încearcă să le respingă și le consideră deranjante. În majoritatea cazurilor, persoanele cu tulburare obsesiv compulsivă înțeleg, conștientizează că aceste gânduri nu au nici un sens.

Obsesiile sunt, de obicei, însoțite de sentimente intense și inconfortabile, cum ar fi teama, dezgustul, îndoiala sau sentimentul că lucrurile trebuie făcute într-un mod care este “corect”. În contextul tulburării obsesiv compulsive, obsesiile consumă mult timp și intră în activitățile cotidiene.

Această ultimă parte este extrem de importantă pentru a ține cont de faptul că, în parte, determină dacă cineva are TOC- o tulburare psihologică – și nu o trăsătură obsesivă de personalitate.

Vrei să Asculți oriunde? Descarcă Versiunea Audio de mai jos:

Câteva exemple de obsesii:

•       teama de a se răni pe ei înșiși sau pe alții (deliberat sau accidental)
•       teama de a fi “contaminat” cu germeni / bacterii
•       dorința de simetrie
•       teama de imagini violente sau oribile în mintea cuiva
•       teama de a scoate la iveală obscenități sau insulte
•       teama de a fura lucruri
•       teama de a pierde sau de a uita informații importante
•       incapacitatea de a decide dacă să păstreze sau să arunce lucrurile
•       teama de a pierde lucrurile

Compulsiile

Compulsiile reprezintă a doua parte a tulburării obsesiv compulsive. Acestea sunt comportamente repetitive sau gânduri pe care o persoană le folosește cu intenția de a neutraliza, de a contracara sau de a face ca obsesiile să dispară.

Persoanele cu tulburare obsesiv compulsivă realizează că este doar o soluție temporară, dar fără o modalitate mai bună de a face față se bazează pe constrângere ca o evadare temporară. Compulsiile pot include și evitarea situațiilor care declanșează obsesiile. Compulsiile consumă, de asemenea, mult timp și împiedică activitățile cotidiene.

Similar cu obsesiile, nu toate comportamentele repetitive sau “ritualurile” sunt constrângeri. Trebuie să te uiți la funcția și contextul comportamentului. De exemplu, rutina de somn, practicile religioase și deprinderea unei noi aptitudini implică un anumit nivel de repetare a unei activități, dar este, de obicei, o parte pozitivă și funcțională a vieții de zi cu zi.

Comportamentul depinde de context. În tulburarea obsesiv compulsivă, comportamentul compulsiv se face cu intenția de a încerca să scape sau să reducă anxietatea sau prezența obsesiilor.

Câteva exemple de compulsii:

•       Curățenia pentru a reduce teama că germenii, murdăria sau substanțele chimice îi vor “contamina”. Sunt oameni care petrec ore spălându-se sau făcând curățenie în spațiul lor.
•       Repetarea pentru a depăși anxietatea. Unii oameni rostesc un nume sau o frază sau repetă un comportament de mai multe ori pentru a se proteja împotriva unei suferințe sau unei temeri puternice.
•       Verificarea excesivă. De exemplu, de teamă că au uitat să închidă ușa sau să oprească aragazul, unii oameni dezvoltă ritualuri de verificare. Unii oameni se întorc în mod repetat să verifice dacă au încuiat ușa.
•       Aranjarea excesivă pentru reducerea disconfortului. Sunt oameni care preferă să pună obiecte, cum ar fi cărțile într-o anumită ordine, sau să aranjeze obiectele de uz casnic “la fel” sau în mod simetric.
•       Verificarea unor părți ale stării fizice sau ale corpului
•       Repetarea mișcărilor corpului (exemplu: atingere,clipire)
•       Repetarea activităților în „multipli” (exemple: efectuarea unei sarcini de trei ori pentru că trei este un număr „bun”, „corect”, „sigur”)

 

Fă testul și află dacă suferi de comportament obsesiv compulsiv

Testul pentru TOC determină severitatea simptomelor de tulburare obsesiv compulsivă.

Scala Yale-Brown pentru tulburarea obsesiv compulsivă (Y-BOCS) este un test psihologic profesional conceput pentru a determina tulburarea obsesiv compulsivă. Această scală este larg utilizată și are o valabilitate ridicată. 

Chestionarul de testare conține 2 subsecțiuni: un subscale de gânduri obsesive (obsesii) și acțiuni obsesive (compulsii).

 

 Cauze tulburare obsesiv compulsivă

În ciuda unei game largi de teorii și cercetări considerabile, oamenii de știință nu au reușit până acum să identifice o cauză clară pentru tulburarea obsesiv compulsivă.

Cu toate acestea, există o mulțime de teorii care înconjoară cauzele potențiale ale TOC: comportamente neurobiologice, genetice, învățate, factori de mediu sau evenimente specifice care declanșează tulburarea la un anumit individ într-un anumit moment al timpului.

Mai departe vom rezuma cele mai importante teorii legate de cauzele dezvoltării unui comportament obsesiv compulsiv.

Factori biologici

Studiile de imagistică a creierului au demonstrat în mod constant diferite modele de flux sanguin în rândul persoanelor cu tulburare obsesiv compulsivă, iar regiunile ganglionare corticale și bazale sunt cel mai puternic implicate. S-a dovedit că persoanele care dezvoltă comportament obsesiv compulsiv au o activitate cerebrală diferită.

O scanare a creierului este sensibilă la diferite tipare de activitate din creier și poate, de exemplu, să detecteze diferența în ceea ce privește modul în care creierul reacționează între muzicienii experți care ascultă muzică și persoanele fără cunoștințe speciale de muzică.

Aceste zone ale creierului devin relevante și „pornite” în anumite medii în care persoana este cuprinsă de anxietate. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că există diferențe de activare a creierului între persoanele cu tulburare obsesiv compulsivă și cele fără.

Factori genetici

Unele cercetări genetice indică o probabilitate mare ca cei care suferă de tulburare obsesiv compulsivă să aibă un membru al familiei cu comportament obsesiv compulsiv sau cu una dintre celelalte tulburări din „spectrul” TOC.

În 2001, o meta analiză a arătat că o persoană cu TOC are de 4 ori mai multe șanse să aibă un alt membru în familiei cu TOC decât o persoană care nu are tulburarea.

Acest studiu și alte studii au ridicat posibilitatea prevalenței genetice a tulburării obsesiv compulsive și au condus la o căutare pentru identificarea factorilor genetici specifici care ar putea fi implicați.

Dezechilibru chimic

Este obișnuit să vezi și să auzi profesioniști din domeniul sănătății mintale care descriu cauza tulburării obsesiv compulsive în termeni de „dezechilibru biochimic”. Aceste abordări s-au concentrat pe un neurotransmițător anume: serotonina.

Serotonina este o substanță chimică (cunoscuta si sub denumirea de hormonul fericirii, fiind responsabilă de starea de bine) produsă de corpul nostru care permite celulelor din creier și celor din sistemul nervos să comunice între ele. Serotonina este astfel implicată în reglarea anxietății.

Studiile arată că există un deficit brut de serotonină în cazul celor care suferă de tulburare obsesiv compulsivă.

Factori psihologici

Alte cercetări au arătat că pot exista o serie de alți factori care ar putea juca un rol în apariția TOC, inclusiv factori comportamentali, cognitivi și de mediu.

De exemplu, conform teoriei învățării, simptomele comportamentului obsesiv compulsiv sunt rezultatul faptului că o persoană dezvoltă gânduri negative și modele de comportament învățate din situații anterior neutre care pot rezulta din experiențele de viață.

Cercetările au dezvăluit multe despre factorii psihologici care mențin TOC, ceea ce, la rândul său, a condus la un tratament psihologic eficient sub forma terapiei cognitiv comportamentale.

Teoria Cognitivă

Mulți teoreticieni ai psihologiei cognitive consider că indivizii cu comportament obsesiv compulsiv au credințe defecte și că interpretarea greșită a gândurilor intruzive este cea care duce la TOC.

Conform modelului cognitiv al tulburării obsesiv compulsive, toată lumea experimentează gânduri intruzive din când în când. Cu toate acestea, persoanele cu tulburare obsesiv compulsivă au adesea un sentiment de responsabilitate umflat și interpretează greșit aceste gânduri ca fiind foarte importante și semnificative, ceea ce ar putea duce la consecințe catastrofale.

Interpretarea greșită repetată a gândurilor intruzive duce la dezvoltarea obsesiilor și, deoarece gândurile sunt atât de dureroase, individul se angajează într-un comportament compulsiv pentru a încerca să reziste, să blocheze sau să neutralizeze gândurile obsesive.

Dacă evaluarea este axată pe vătămare sau pericol, atunci reacția emoțională este probabil anxietate. Astfel de evaluări ale cognițiilor intruzive și ale consecințelor schimbărilor de dispoziție pot deveni parte a unei spirale negative de evaluare a dispoziției.

Prin urmare, modelele cognitiv-comportamentale susțin că obsesiile normale devin problematice atunci când apariția sau conținutul lor sunt interpretate ca fiind semnificative și amenințătoare personal și această interpretare este cea care mediază suferința cauzată.

Conform modelelor cognitive, interpretarea unui gând intruziv are ca rezultat o serie de reacții voluntare și involuntare, care la rândul lor pot avea un impact asupra puterii credinței în interpretarea originală. Prin urmare, evaluările negative pot acționa atât ca agenți cauzali, cât și ca agenți de întreținere în TOC.

Stresul

Stresul nu provoacă de fapt TOC, dar evenimentele traumatice ale vieții pot precipita apariția comportamentului obsesiv compulsiv. Cu toate acestea, nu se crede că acestea provoacă TOC, ci mai degrabă o declanșează la cineva deja predispus la tulburare.

Dacă nu este tratată, anxietatea și stresul cotidian în viața unei persoane vor agrava simptomele TOC. Problemele la școală sau la locul de muncă, presiunile la examenele universitare și problemele normale de zi cu zi pe care le pot aduce relațiile sunt factori care contribuie la creșterea frecvenței și severității tulburării obsesiv compulsive a unei persoane.

Sindromul Pandas

Sindromul Pandas  implică schimbări bruște și adesea majore ale personalității, comportamentului și miscării la copii în urma unei infecții cu streptococ.

Infecțiile streptococice declanșează un răspuns imun care la unii indivizi generează anticorpi care reacționează încrucișat cu ganglionii bazali. Explicația a fost că unii copii încep să prezinte simptome TOC după o infecție severă a gâtului.

Se crede că răspunsul natural al organismului la infecție, producerea anumitor anticorpi, atunci când este direcționat către părți ale creierului ar putea fi legat într-un fel de tulburări neuropsihiatrice autoimune pediatrice asociate cu infecția streptococică (PANDAS).

Ceea ce știm este că, dacă tulburarea obsesiv compulsivă rezultă dintr-o infecție cu streptococ, simptomele vor începe rapid, probabil în decurs de una sau două săptămâni.

Așadar, s-ar putea ca Pandas, deși nu este o cauză a comportamentului obsesiv compulsiv, să declanșeze simptome la copiii care sunt deja predispuși la tulburare, probabil prin genetică sau alte explicații cauzale.

Simptome tulburare obsesiv compulsivă

Tulburarea obsesiv compulsivă are 3 elemente principale:

•   obsesii – în care un gând, o imagine sau o dorință nedorite, intruzive și deseori chinuitoare, îți intră în minte în mod repetat
•   emoții – obsesia provoacă un sentiment de anxietate intensă sau suferință
•   compulsii – comportamente repetitive sau acte mentale pe care o persoană cu TOC se simte determinată să le efectueze ca urmare a anxietății și a suferinței cauzate de obsesie

Obsesiile pot fi în mod constant în mintea unei persoane. De asemenea, pot fi declanșate de obiecte fizice, situații, mirosuri sau ceva auzit la televizor, radio sau într-o conversație.

Obsesiile se pot schimba în natură și severitate și nu răspund la logică. Anxietatea obsesională duce la vigilență pentru posibile amenințări și la o nevoie imperioasă de certitudine și control. Obsesiile pot produce sentimente variind de la enervare și disconfort la suferință acută, dezgust și panică.

Compulsiile pot fi comportamentale (acțiuni) sau mentale (gânduri). Compulsiile sunt acțiuni repetitive care sunt adesea efectuate într-un model special sau conform unor reguli specifice. Compulsiile sunt de obicei efectuate pentru a încerca să prevină apariția unei frici obsesive, pentru a reduce anxietatea pe care o creează gândul obsesiv sau pentru a face lucrurile să se simtă „corect”.

Unele persoane cu comportament obsesiv compulsiv au și ticuri. Ticurile motorii sunt mișcări bruște, scurte, repetitive, cum ar fi clipirea ochilor și alte mișcări ale ochilor, grimase faciale, ridicarea umerilor și scuturarea capului sau umărului. Ticurile vocale obișnuite includ sunete repetitive de curățare a gâtului, adulmecări sau mormăituri. 

Simptomele pot apărea și dispărea, ușura în timp sau se pot agrava. Persoanele cu TOC pot încerca să se ajute evitând situațiile care le declanșează obsesiile sau pot folosi alcool sau droguri pentru a se calma.

Deși majoritatea adulților cu TOC recunosc că ceea ce fac nu are sens, este posibil ca unii adulți și majoritatea copiilor să nu-și dea seama că comportamentul lor este ieșit din comun. Părinții sau profesorii recunosc de obicei simptomele unui comportament obsesiv compulsiv la copii.

Gânduri

• Sunt responsabil pentru acel accident?
• Și dacă mă îmbolnăvesc?
• Dacă nu primesc un 10 la examen, viitorul meu este ruinat.
• Dacă sunt bolnavă, dar nu știu asta și apoi le fac rău celor din jurul meu când îi ating?
• Nu pot să stau fără să știu asta!

Stări fiziologice

• Dureri de stomac
• Ameţeală
• Bătăi puternice de inimă
• Respirație superficială
• Dureri de cap
• Tensiunea musculară
• Dificultăți de respirație
• Senzație de decorporalizare

Emoţii:

• Anxietate
• Griji
• Frică
• Tristeţe
• Furie
• Rușine
• Vinovăţie

Comportamente:

• Verificarea dacă cei din jur s-au spălat pe mâini înainte de masă
• Spălarea excesivă a mâinilor și corpului
• Repetarea anumitor fraze

Situații comune și zone afectate

• Performanța școlară
• Performanța sportivă
• Activități de recreere
• Punctualitate
• Organizare și concentrare
• Relațiile sociale
• Igienă personală

Compulsiile și obsesiile pot dura multe ore din ziua unei persoane și pot interfera cu relațiile familiale și sociale. Ele pot avea, de asemenea, un efect negativ asupra educației și ocupării forței de muncă.

Pe măsură ce comportamentul obsesiv compulsiv devine mai sever, „evitarea” poate deveni o problemă din ce în ce mai mare. Persoana poate evita orice lucru care i-ar putea declanșa temerile obsesive.

TOC poate face dificilă desfășurarea unor activități de zi cu zi precum mâncatul, băutul, cumpărăturile sau cititul. Unii oameni pot deveni legați de casă. Comportamentul obsesiv compulsiv este adesea agravat de depresie și alte tulburări de anxietate, inclusiv anxietate socială, tulburare de panică și anxietate de separare.

Persoanele cu tulburare obsesiv compulsive sunt deseori extrem de jenate de simptomele lor și vor depune eforturi mari pentru a le ascunde. Înainte ca tulburarea să fie identificată și tratată, familiile pot deveni profund implicate în ritualurile pacientului, care pot provoca suferință și perturbări ale membrilor familiei.

Tratament pentru comportamentul obsesiv compulsiv

Alegerea unui tratament pentru TOC depinde de mai mulți factori, printre care:

•       Ce a funcționat în trecut
•       Atitudinea față de medicație
•       Motivația de a fi supus prevenirii răspunsului la expunere
•       Gravitatea simptomelor
•       Prezența altor tulburări, cum ar fi depresia

În general, majoritatea tipurilor de tulburare obsesiv compulsivă răspund la psihoterapie, combinație de terapie cognitiv comportamentală și prevenirea răspunsului la expunere și medicație.

 Tratament naturist pentru tulburarea obsesiv compulsivă

Remediile naturale pot ușura simptomele tulburării obsesiv compulsive fără efecte secundare și sunt adesea la fel de eficiente ca tratamentul standard al TOC.

Tratamentul medical de primă linie pentru tulburarea obsesiv compulsivă este de obicei reprezentat de anxiolitice eliberate pe bază de rețetă, dar aceste medicamente sunt recomandate doar pentru situațiile avansate. Nu funcționează pentru toată lumea și pot avea efecte secundare neplăcute.

Dacă simți că obsesiile și constrângerile  îți conduc viața, ai și alte opțiuni.

Există numeroase remedii naturale pentru tulburarea obsesiv compulsivă – terapii, suplimente, intervenții asupra stilului de viață și tehnici minte-corp – care pot atenua simptomele TOC, fără medicamente.

Există câteva suplimente care au fost cercetate în studiile de tratament pentru TOC, cum ar fi vitamina D, vitamina B12, acid folic, homocisteină, oligoelemente, N-acetil cisteină, glicină, mioinozitol, sunătoare, ciulin de lapte, rădăcină de valeriană, curcumină și borage .

Regimul alimentar

Cel mai adesea tulburările psihologice sunt afectate de nivelul scăzut de vitamine din grupa B. Ca să te reechilibrezi consumă carne de vită, pește, legume cu frunze verzi. Unele inflamații dau stări de disconfort psihologic. Ca să le previi consumă fructe și legume proaspete, precum și ulei de cocos sau de măsline. Evită cât poți alimentele intens procesate, alcoolul, cofeina, grăsimile și făina alba.

Vitamina D

Vitamina D are funcții importante în modularea imunității, răspunsul inflamator și procesele antioxidante. Este, de asemenea, esențială pentru dezvoltarea și funcționarea normală a creierului și joacă roluri cheie în procesele sistemului nervos, cum ar fi neurotransmisia, neuroprotecția, proliferarea și diferențierea.

Studiile au demonstrat că deficitul de vitamina D este asociat cu numeroase boli neuropsihiatrice care includ autismul, tulburarea depresivă majoră, schizofrenia și tulburarea obsesiv compulsivă.

Vitamina B12, acid folic și homocisteină

Vitamina B12, acidul folic și homocisteina joacă un rol important în metabolismul transferului de carbon, care menține metilarea proteinelor, fosfolipidelor din membrana neurală și neurotransmițătorilor, cum ar fi serotonina și alte monoamine. Astfel, nivelurile neurotransmițătorilor pot scădea din cauza deficitului de vitamina B12 și acid folic.

Toate aceste constatări sugerează că vitamina B12, acidul folic și homocisteina pot fi corelate cu etiologia TOC.

Glicină

Glicina este un aminoacid care este asociat cu funcția corticală glutamatergică. Glicina are potențialul de a ameliora simptomele TOC.

Alimentele bogate în proteine ​​precum carnea, peștele, fasolea și produsele lactate includ glicina. Mai multe studii au arătat beneficiul glicinei la pacienții cu TOC și tulburări dismorfice ale corpului, dar sunt necesare cantități mari de glicină (60 g / zi).

Ciulinul de lapte

Silybum marianum (ciulinul de lapte) este o plantă medicinală, care este cultivată în regiunile mediteraneene și persane. Crește serotonina în cortex și acționează ca un inhibitor al anxietății.

Rădăcină de valeriană

Valeriana este o plantă perenă, care a fost folosită ca parfum în secolul al XVI-lea. Rădăcinile de valeriană sunt eficiente în tratarea simptomelor psihotice ale anxietății severe. Efectele sale sunt calmante, analgezice.

 Medicamente pentru tulburarea obsesiv  compulsivă

Unele medicamente, în special antidepresivele care afectează sistemul serotoninei, s-au dovedit utile în reducerea simptomele TOC. Aceste medicamente pot fi prescrise doar de către un medic.

Antidepresivele sunt adesea primele medicamente prescrise pentru tulburarea obsesiv compulsivă. Medicul îți poate prescrie clomipramină (Anafranil), fluoxetină (Prozac), fluvoxamină (Luvox), paroxetină (Paxil), sertralină (Zoloft) sau alt antidepresiv, în funcție de vârstă, sănătate și simptome.

Efectele secundare ale antidepresivelor pot include greață, dureri de cap, gură uscată, vedere încețoșată, amețeli și oboseală. Aceste efecte scad adesea după primele câteva săptămâni de tratament. Dacă reacțiile adverse sunt severe sau durează mult timp, trebuie să discutați acest lucru cu medicul dumneavoastră.

De obicei, medicamentul are nevoie de câteva săptămâni pentru a produce efecte. La reducerea sau oprirea medicamentelor, doza trebuie redusă lent sub supraveghere medicală.

 Apelează la psiholog pentru tulburarea obsesiv compulsivă

Terapia cognitiv comportamentală își propune să schimbe tiparele de gândire, credințele și comportamentele care pot declanșa anxietatea și simptomele obsesiv compulsive. Această terapie folosește educația interioară pentru a promova controlul asupra simptomelor.

O parte a terapiei implică expunerea treptată a persoanei la situații care îi declanșează obsesiile și, în același timp, ajutarea acesteia să-și reducă constrângerile și comportamentele de evitare.

Acest proces este gradual și de obicei începe cu situații mai puțin înspăimântătoare. Sarcinile de expunere și prevenirea a constrângerilor se repetă zilnic și în mod constant până când anxietatea scade.

De-a lungul timpului, acest lucru îi permite persoanei să-și reconstruiască încrederea în capacitatea sa de a gestiona și funcționa, chiar și cu anxietate. Acest proces este cunoscut sub numele de prevenirea expunerii și a răspunsului. (ERP)

Cu toate acestea, 20% dintre pacienţii cu tulburare obsesiv compulsivă nu acceptă ERP, iar alţi 25 % renunţă la această tehnică după prima ședință de expunere, astfel că este nevoie de adăugarea unei medicaţii antidepresive sau intervenţii terapeutice cognitive suplimentare.

Folosirea tehnicilor specifice terapiei cognitiv comportamentală produce  o îmbunătăţire clinică în sfera toleranţei la incertitudine și scăderii reacţiei la stimuli anxiogeni, o modificare în sfera credinţelor disfuncţionale și a credinţelor iraţionale, precum şi o mai mare complianţă la tratament în cazul celor care urmează și tratament medicamentos.

Nu în ultimul rând, tehnicile cognitive au şi rolul de a pregăti pacientul pentru expunerile comportamentale care se vor efectua în cadrul terapiei.

 Comportament obsesiv compulsiv la copii

Toți copiii au griji și îndoieli și tot în copilărie apar primele manifestări de anxietate. Dar copiii cu tulburare obsesiv compulsivă  de multe ori nu se pot opri din îngrijorare, oricât de mult și-ar dori. Și aceste griji îi obligă frecvent să se comporte în anumite moduri nefirești.

Comportamentul obsesiv compulsiv implică îngrijorarea excesivă sau gândirea obsesivă la ceva, în ciuda eforturilor de a nu mai gândi la asta, precum și de a avea ritualuri sau lucruri pe care trebuie să le facă pentru a preveni să se întâmple ceva rău (compulsii).

La copii și adolescenți cu TOC, cele mai frecvente obsesii includ:

•       Teama de murdărie sau germeni,
•       Teama de contaminare,
•       Nevoie de simetrie, ordine și precizie,
•       Obsesii religioase,
•       Numere norocoase și ghinioniste,
•       Gânduri sexuale sau agresive,
•       Frica de boală sau de vătămare asupra propriei persoane sau a rudelor,
•       Sunete sau cuvinte intruzive,

 

Aceste compulsii sunt cele mai frecvente în rândul copiilor și adolescenților:

•       Ritualuri de îngrijire exagerate, inclusiv spălarea mâinilor, dușul și spălarea dinților
•       Repetarea ritualurilor, inclusiv intrarea și ieșirea din ușă, necesitatea deplasării prin spații într-un mod special sau recitirea, ștergerea și rescrierea
•       Ritualuri pentru a anula contactul cu o persoană sau obiect „contaminat”
•       Ritualuri emoționale
•       Ritualuri pentru a preveni rănirea sinelui sau a celorlalți
•       Aranjarea obsesivă a obiectelor
•       Numărarea ritualurilor
•       Acapararea și colectarea lucrurilor fără valoare aparentă
•       Ritualuri de curățare legate de casă sau alte obiecte

Comportamentul obsesiv compulsiv la copii este de obicei diagnosticat la vârste cuprinse între 7 și 12 ani. Deoarece aceștia sunt anii în care copiii se simt în mod natural preocupați de a se potrivi cu prietenii lor, disconfortul și stresul provocat de TOC îi pot face să se simtă speriați, scăpați de sub control și singuri.

 Tulburarea obsesiv compulsivă este vindecabilă?

Tulburarea obsesiv compulsivă poate fi o afecțiune complexă, debilitantă și pe termen lung.

La fel ca în cazul altor forme de boli mintale, nu se cunoaște vindecare pentru tulburarea obsesiv compulsivă. Deși medicația poate reduce sau chiar elimina simptomele TOC dacă încetezi să iei medicamentul, este posibil ca simptomele să revină.

La fel, în timp ce psihoterapia poate fi foarte eficientă, dacă încetezi să utilizezi tehnicile pe care le-ai învățat, simptomele tale se pot agrava din nou.

Deși nu există nici un tratament pentru TOC, există tratamente sigure și eficiente disponibile care pot ajuta la îmbunătățirea a peste 50% din suferința. Tratamentele includ în general o combinație de următoarele: psihoterapie, tratamente naturiste, obiceiuri și stil de viață, și pentru anumite cazuri se poate recomanda și medicația.

 Complicații ale tulburării obsesiv compulsive netratate

Fără tratament, severitatea TOC se poate agrava și poate duce la depresii severe și chiar sinucidere. În mod specific, copiilor le poate inhiba capacitatea de a merge la școală iar adulților de a-și păstra un loc de muncă și / sau poate duce la izolare socială.

Mulți oameni cu această afecțiune se gândesc să se sinucidă și aproximativ 1% din cei care suferă de comportament obsesiv compulsiv o și fac.

Ca și în cazul oricărei tulburări de sănătate mintală, TOC poate provoca alte complicații în viață. Următoarele sunt cele mai frecvente complicații ale tulburării obseiv compulsive:

• Gânduri de sinucidere
• Probleme în relațiile personale
• Depresie
• Tulburări de alimentație
• Greu de mers în locuri publice, cum ar fi munca sau școala
• Contracția dermatitei datorită spălării excesive a mâinilor
• O calitate generală a vieții slabă

Toate acestea pot complica și mai mult starea existentă a tulburării obsesiv compulsive.

În ceea ce privește pronosticul pentru simptomele specifice, este rar ca vreunul să progreseze la un nivel fizic debilitant. Cu toate acestea, probleme precum spălarea compulsivă a mâinilor pot provoca în cele din urmă complicații, cum ar fi pielea uscată și chiar descompunerea.

În timp ce la aproximativ 40% dintre persoanele diagnosticate cu tulburare obsesiv compulsivă simptomele tind să persiste pe o perioadă nedefinită într-o anumită măsură, majoritatea sunt afectate doar ușor până la moderat de aceste simptome dacă sunt tratate în mod adecvat.

Persoanele care prezintă simptomele acestei afecțiuni mai mult timp înainte de a fi diagnosticate și tratate au ambele un risc mai mare de a avea TOC mai sever și de a dezvolta alte boli de sănătate mintală (comorbiditate) în viitor.

Tinerii cu comportament obsesiv compulsiv sunt expuși riscului de a avea dificultăți academice, de a participa la mai puține activități recreative și de a întâmpina probleme cu relațiile de la egal la egal.

 Tulburarea obsesiv compulsivă vs schizofrenie

Schizofrenia este o boală mintală severă și cronică care afectează aproximativ 1% din populație. Este o tulburare psihiatrică cu potențialul de a avea un impact semnificativ asupra funcționării sociale și profesionale a unei persoane.

Complicând lucrurile în continuare, unii indivizi cu schizofrenie se confruntă cu tulburare obsesiv compulsivă, ceea ce face ca diagnosticul și tratamentul să fie și mai provocatoare. De fapt, există un grup suficient de mare de indivizi care se confruntă cu ambele tulburări încât unii au propus ideea unei „tulburări schizo-obsesive”.

Schizofrenia se identifică prin prezența iluziilor, halucinațiilor sau vorbirii dezorganizate, precum și comportamentului dezorganizat sau „simptomelor negative”.

O halucinație este definită ca o percepție senzorială falsă. De exemplu, auzi o voce care îți vorbește atunci când, de fapt, nimeni nu este prezent.

Iluziile sunt definite ca fiind credințe neîntemeiate, idiosincrasice, care nu sunt susținute de dovezi justificative. De exemplu, o amăgire tipică la bolnavii de schizofrenie este că extratereștrii au implantat un cip în creier și îl folosesc pentru a-i controla.

Exemplele de „simptome negative” ale schizofreniei includ exprimarea emoțională redusă și dificultăți extreme în luarea deciziilor.

Una dintre părțile mai dificile pentru a determina dacă cineva se luptă cu schizofrenia versus TOC este încercarea de a înțelege dacă individul se confruntă cu o iluzie sau o obsesie. Regula generală este că iluziile sunt în concordanță cu ideile unei persoane despre sine, inclusiv nevoile și imaginea de sine ideală.

Oamenii care suferă de iluzii sunt confortabili și acceptă convingerile lor și nu văd nevoia să pună la îndoială prezența unei astfel de credințe și nici conținutul acesteia.

În schimb, obsesiile sunt incompatibile cu nevoile și imaginea de sine a cuiva. Persoanele cu TOC au de obicei îndoieli că obsesia lor este adevărat și, de obicei, se vor întreba de ce au un gând obsesiv în primul rând.

Un diagnostic adecvat duce la un tratament eficient. Ceea ce știm despre tratarea TOC ar trebui să ajute la informarea abordărilor de tratament pentru cei la care schizofrenia și tulburarea obsesiv compulsivă apar simultan.

Schizofrenia și TOC se pot suprapune și împărtășesc câteva trăsături importante:

•       Ambele sunt boli psihice severe și cronice;
•       Ambele tulburări sunt legate de anomalii ale structurii și funcționării creierului;
•       Ambele pot contribui la dificultăți în angajare, relații interumane și bunăstare emoțională și mentală.

De remarcat, în timp ce persoanele cu TOC nu par a avea mai multe șanse decât populația generală să aibă schizofrenie, persoanele cu schizofrenie prezintă simptome obsesiv-compulsive la o rată crescută.

În timp ce rata de comportament obsesiv compulsiv la populația generală este de aproximativ 1%, rata simptomelor TOC la persoanele cu schizofrenie este de 25%, iar procentul de persoane cu TOC complet este de 12%.

De asemenea, s-a observat că la mulți oameni care dezvoltă ulterior schizofrenie, primele lor simptome clinice sunt adesea o prezentare asemănătoare a tulburării obsesiv compulsive, iar diagnosticul de schizofrenie devine mai clar în timp.

Datorită co-apariției comune între cele două tulburări, un termen de diagnostic propus pentru „tulburare schizo-obsesivă” a fost discutat pe larg în literatura științifică. Deși nu este încă un termen psihiatric oficial în Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (DSM), acest potențial diagnostic a început să primească atenție.

Concluzii

 Tulburarea obsesiv compulsivă este o tulburare de anxietate complexă și uneori înspăimântătoare. Simptomele pot varia foarte mult, unele persoane având doar câteva simptome, iar altele prezintă toate simptomele.

Cauzele pot varia și la fel și chiar și atunci profesioniștii din domeniul medical nu pot spune cu certitudine ce determină o persoană să sufere de TOC. Este important ca persoanele care cred că pot suferi de comportament obsesiv compulsiv să se prezinte la un medic/psihoterapeut pentru a obține un diagnostic corect.

 Aceasta nu este o tulburare cu care trebuie să ne confruntăm singuri; există opțiuni de tratament disponibile.

 Există  însă și câteva modalități prin care te poți ajuta în plus față de căutarea ajutorului profesionist. Câteva sugestii sunt:

•       Reorientează-ți atenția (cum ar fi să faci exerciții fizice sau să joci un joc pe computer). Posibilitatea de a întârzia dorința de a efectua un comportament compulsiv este un pas pozitiv.
•       Scrie despre gândurile sau grijile obsesive. Acest lucru te poate ajuta să identifici cât de repetitive sunt obsesiile tale.
•       Anticipează îndemnurile pentru a le ușura. De exemplu, dacă verifici în mod compulsiv că ușile sunt blocate, încearcă să blochezi ușa cu o atenție suplimentară prima dată. Când dorința de a verifica apare mai târziu, va fi mai ușor să re-etichetezi această dorință ca „doar un gând obsesiv”.
•       Alocă timp pentru o perioadă de îngrijorare zilnică. În loc să încerci să suprimi obsesiile sau compulsiile, rezerva-ți o perioadă pentru obsedare, lăsând restul zilei liber. Când gândurile sau îndemnurile îți apar în cap în timpul zilei, scrie-le și amână-le pentru perioada de îngrijorare – păstrează-le pentru mai târziu.
•       Ai grijă de tine. Deși stresul nu provoacă TOC, poate declanșa apariția unui comportament obsesiv și compulsiv sau îl poate agrava. Încearcă să practice tehnici de relaxare (cum ar fi meditația mindfulness sau respirația profundă) timp de cel puțin 30 de minute pe zi.